RECIDIVA ŞI PLURALITATEA INTERMEDIARĂ

I. RECIDIVA                          a. Definiţie

“Este o formă a pluralităţii de infracţiuni ce constă în săvârşirea din nou a unei infracţiuni de către o persoană care anterior a mai fost condamnată definitiv pentru o altă infracţiune”.

b. Caracteristici :

 * esenţa acestei instituţii o constituie existenţa unei hotărâri definitive de condamnare ;

 * ea reflectă o periculozitate mai mare a făptuitorului ;

 * raportul dintre aceasta şi concursul de infracţiuni este sub aspectul intervenţiei unei hotărâri definitive de condamnare .

c. Structură :

                    Primul termen al recidivei este format dintr-o condamnare definitivă ;

                    Al doilea termen este format din săvârşirea din nou a unei infracţiuni.

d. Modalităţi

A. În funcţie de momentul săvârşirii noii infracţiuni :

. Recidiva post-condamnatorie – presupune săvârşirea unei noi infracţiuni după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare pentru infracţiunea anterioară şi mai înainte de executarea pedepsei pronunţate pentru acea infracţiune ;

. Recidiva post-executorie – presupune săvârşirea unei noi infracţiuni după executarea pedepsei sau stingerea executării pedepsei (prin graţiere sau prescripţie) pronunţată pentru infracţiunea anterioară.

B. După natura infracţiunilor ce compun recidiva :

. Recidiva generală – când este formată din infracţiuni ce au natură diferită ;

. Recidiva specială – când este formată din infracţiuni care au aceeaşi natura.

C. După gravitatea condamnării :

. Recidiva absolută – când existenţa ei nu este condiţionată de gravitatea primei condamnări ;

. Recidiva relativă – când existenţa ei este condiţionată de o anumită gravitate a condamnării pronunţată pentru infracţiunea anterioară ;

. Recidiva mare – este condiţionată de existenţa unei condamnări pentru prima infracţiune de o anumită gravitate (minim 6 luni) ;

. Recidiva mică – presupune săvârşirea unei noi infracţiuni de către aceeaşi persoană care anterior a mai fost condamnată la pedepse privative de libertate de o gravitate redusă.

D.În funcţie de timpul scurs între executarea pedepsei pentru infracţ. anterioară şi săvârşirea noii infracţiuni :

. Recidiva permanentă – când va exista starea de recidivă prin comiterea unei infracţiuni indiferent de timpul scurs de la condamnare sau executarea pedepsei pronunţate pentru infracţiunea anterioară (aceasta nu a fost reţinută de către Codul penal);

. Recidiva temporară – când existenţa ei este condiţionată de comiterea noii infracţiuni numai într-un anumit termen de la condamnare sau de la executarea pedepsei pronunţate pentru infracţiunea anterioară.

E.După locul unde a fost aplicată pedeapsa definitivă pentru primul termen al recidivă :

. Recidiva naţională – când primul termen constă într-o condamnare definitivă la pedeapsa închisorii pronunţată de

o instanţă română ;

. Recidiva internaţională – când condamnarea definitivă ce formează primul termen al recidivei este pronunţată de o

instanţă străină (numai în cazul recidivei mari).

F. După criteriul tratamentului sancţionator al recidivei :

. Recidiva cu efect unic – presupune aplicarea aceluiaşi tratament penal atât pentru infractorul la prima

recidivă cât şi pentru cel care a perseverat în recidivă (multirecidivist) ;

. Recidiva cu efecte progresive – presupune agravarea pedepsei recidivistului cu fiecare nouă recidivă ;

. Recidivă cu efect sancţionator uniform – presupune acelaşi regim de sancţionare pentru toate modalităţile

recidivei ;

. Recidiva cu regim de sancţionare diferenţiat – care presupune un regim de sancţionare diferit pentru modalităţile recidivei.

I. RECIDIVA MARE POST-CONDAMNATORIE                       a. Definiţie (art. 37 lit. a C. pen.)

“Există atunci când după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni, cel condamnat săvârşeşte din nou o infracţiune cu intenţie înainte de începerea executăeii pedepsei, în timpul executării acesteia sau în stare de evadare, iar pedeapsa prevăzută de lege pentru a doua infracţiune este închisoarea mai mare de un an”.

b. Condiţii :

  Cu privire la primul termen :

  * acesta îl formează o condamnare definitivă la pedeapsa închisorii ori detenţiunii pe viaţă ;

  * condamnarea definitivă să privească o pedeapsă cu închisoarea mai mare de 6 luni ori detenţiunea pe viaţă ;

  * condamnarea definitivă să fie pronunţată pentru o infracţiune intenţionată(sau preintenţionate) ;

  * condamnarea să nu fie dintre acelea de care, potrivit legii, nu se ţine seama stabilirea stării de recidivă (art. 38 C. pen.)

  Cu privire la al doilea termen :

   *  Săvârşirea unei noi infracţiuni fie în formă consumată, fie în forma tentativei, indiferent de calitatea făptuitorului :autor, instigator sau complice ;

  * Noua infracţiune să fie săvârşită cu intenţie dar şi cu praeterintenţie ;

  * Pedeapsa prevăzută de lege pentru noua infracţiune să fie mai mare de 1 an ;

  * Noua infracţiune trebuie să fie săvârşită în intervalul de timp după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare pentru infracţiunea anterioară şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei ;

           astfel :

• înainte de începerea executării pedepsei ;                              • în timpul executării pedepsei ;

• în stare de evadare ;                                   • în termenul de încercare a suspendării condiţionate a executării pedepsei.

II. RECIDIVA MARE POST-EXECUTORIE

a. Definiţie (art. 37 lit. b C. pen.)

“Există atunci când după executarea unei pedepse cu închisoarea mai mare de 6 luni, după graţierea totală sau a restului de pedeapsă ori după împlinirea termenului de prescripţie a executării unei asemenea pedepse, cel condamnat săvârşeşte din nou o infracţiune cu intenţie pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 1 an”.

b. Condiţii:              Cu privire la primul termen:

  * Acesta îl formează o condamnare la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni, pedeapsă care a fost executată, neavând importanţă modul de executare a pedepsei ;

  * El mai poate consta într-o pedeapsă cu închisoarea mai mare de 6 luni ce a fost executată sau a cărei executare s-a stins prin graţierea totală sau a restului de pedeapsă ori pentru care s-a împlinit termenul de prescripţie a executării pedepsei ;

  * Pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni, executată ori considerată ca executată trebuie să fi fost pronunţată pentru o infracţiune săvârşită cu intenţie sau preintenţie ;

  * Condamnarea să nu fie dintre acelea de care nu se ţine seama la stabilirea stării de recidivă (art. 38 C. pen.).

  Cu privire la al doilea termen :

 - Să constea din săvârşirea unei infracţiuni cu intenţie, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 1an

 - pedeapsa prevăzută de lege poate fi şi detenţiunea pe viaţă (art. 37 alin. 2 C. pen.) ;

 - noua infracţiune trebuie să fie săvârşită după executarea pedepsei, după graţierea totală sau a restului de pedeapsă ori după prescrierea executării pedepsei ce constituie primul termen.

III. RECIDIVA MICĂ                                     a. Definiţie (art. 37 lit. c C. pen.)

“Există atunci când după condamnarea la cel puţin trei pedepse cu închisoare până la 6 luni, sau după executare, după graţierea totală sau a restului de pedeapsă, ori după prescrierea executării a cel puţin trei asemenea pedepse, cel condamnat săvârşeşte din nou o infracţiune cu intenţie, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 1 an”.

b. Modalităţi:

          recidiva mică post-condamnatorie;                                                  recidiva mică post-executorie.

A. RECIDIVA MICĂ POST-CONDAMNATORIE

a. Condiţii:

  Cu privire la primul termen :

  - Este compus din trei condamnări la pedeapsa închisorii de până la 6 luni, definitive şi susceptibile de a fi executate separat ; această condiţie este îndeplinită chiar dacă dintre cele trei condamnări definitive numai unele au acest cuantum, iar altele sunt mai mici ;

  - Cele trei condamnări definitive să fie pronunţate pentru infracţiuni intenţionate ;

  - Pentru nici una dintre cele trei condamnări să nu fie incidentă vreo cauză dintre cele prevăzute de art. 38 C. pen.

  Cu privire la al doilea termen :

 - Acesta trebuie să îndeplinească aceleaşi condiţii ca pentru orice modalitate a recidivei :

. Să constea din săvărşirea din nou a unei infracţiuni cu intenţie ;

. Pentru acestea legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 1 an.

Obs. – momentul în care se săvărşeşte noua infracţiune, în raport cu primul termen al recidivei poate fi înainte de începerea executării pedepselor contopite (iar rezultanta este de cel mult 6 luni) , în timpul executării e acesteia ori în stare de evadare.

B. RECIDIVA MICĂ POST-EXECUTORIE

a. Condiţii:

  Cu privire la primul termen:

  Acesta este format din trei condamnări la pedeapsa închisorii de până la 6 luni, pedepse care au fost executate ori pentru care a intervenit graţierea totală sau a restului de pedeapsă ori pentru care s-a împlinit termenul de prescripţie a executării pedepsei ;

  Cele trei pedepse executate sau a căror executare s-a stins prin graţiere ori prescripţie, trebuie să fie pronunţate pentru infracţiuni intenţionate ;

  Pentru nici una dintre cele trei condamnări să nu fie incidentă vreo cauză dintre cele prevăzute la art. 38 C. pen.

  Cu privire la al doilea termen :

- acesta trebuie să îndeplinească aceleaşi condiţii ca pentru orice modalitate a recidivei :

  Noua infracţiune trebuie să fie săvârşită cu intenţie;

  Pentru această infracţiune legea să prevadă pedeapsa închisorii mai mare 1 an;

  Aceasta să fie săvârşită după executarea celei de a treia pedepse.

e. Tratamentul penal al recidivei

În Codul penal român au fost înscrise dispoziţii privind aplicarea pedepsei în cazul recidivei din care se desprinde caracterul acesteia de cauză generală de agravare facultativă a pedepsei. Acest caracter rezultă din sistemul de sancţionare prevăzut în Codul penal.

  Aplicarea pedepsei în cazul recidivei mari post-condamnatorii

. Aplicarea pedepsei principale.

Prin dispoziţiile art. 39 alin. 1 C. pen. s-a consacrat sistemul cumulului juridic cu spor facultativ. În aplicarea pedepsei pentru această modalitate a recidivei trebuie făcută o distincţie după momentul săvârşirii din nou a

infracţiunii:

  Când cel condamnat săvârşeşte din nou o infracţiune înainte de a începe executarea pedepsei se stabileşte o pedeapsă pentru infracţiunea săvârşită din nou care se contopeşte cu pedeapsa ce formează primul termen al recidivei; sporul care se poate adăuga la maximul special al pedepsei celei mai grele este de până la 7 ani(art. 39 alin. 1 C. pen.);

  Când noua infracţiune se săvârşeşte în timpul executării pedepsei, contopirea are loc între pedeapsa stabilită pentru noua infracţiune şi restul de pedeapsă neexecutat din condamnarea anterioară (art. 39 alin. 2 C. pen.);

  Dacă noua infracţiune s-a săvârşit în stare de evadare, pedepsele ce se vor contopi vor fi pedeapsa stabilită pentru infracţiunea comisă în stare de evadare cu pedeapsa constituită din restul rămas neexecutat, din pedeapsa ce se execută, până la data evadării la care se adaugă pedeapsa stabilită pentru infracţ. de evadare (art. 39 alin. 3 C. pen.).

. Aplicarea pedepselor complimentare:

  Se vor aplica toate când sunt de natură diferită ori de aceeaşi natură dar cu un conţinut diferit;

  Se va aplica cea mai grea dintre acestea când sunt de aceeaşi natură şi cu acelaşi conţinut.

. Aplicarea măsurilor de siguranţă :

  aplicarea acestora este determinată de scopul şi funcţiile ce le au de îndeplinit, astfel că se vor adiţiona cele de natură diferită sau de aceeaşi natură dar cu conţinut diferit.

  Aplicarea pedepsei în cazul recidivei mari post-executorii

. Aplicarea pedepsei principale:

  - Pedeapsa pentru infracţiunea comisă în stare de recidivă post-executorie se stabileşte ţinând seama de această stare, între limitele speciale prevăzute de lege pentru respectiva infracţiune, putând fi chiar maximul special;

  - dacă acest maxim este neândestulător se poate aplica un spor de până la 10 ani, în cazul închisorii, iar în cazul amenzii se poate aplica un spor de cel mult două treimi din maximul special (art. 39 alin. 4 C. pen.);

  - când sunt prevăzute pedepse alternative, instanţa de judecată va alege una dintre pedepse ale cărei limite se stabilesc după cum am arătat;

  - sporurile arătate mai sus sunt posibile numai dacă pedepsele alternative sunt închisoarea şi amenda;

  - dacă pedeapsa este detenţiunea pe viaţă alternativ cu închisoarea, iar instanţa alege pedeapsa detenţiei pe viaţă, această pedeapsă nu mai poate fi agravată.

. Aplicarea pedepselor complimentare şi a măsurilor de

siguranţă:

  - acestea se vor aplica şi executa toate;

  - dacă sunt distincte se va aplica regula prevăzută şi în cazul recidivei mari postcondamnatorii.

  Aplicarea pedepsei în cazul recidivei mici

  - Aplicarea pedepsei în acest caz se face în aceleaşi condiţii ca şi pentru recidiva mare post-condamnatorie ori post-executorie;

  - În cazul recidivei mici post-condamnatorii, când pedepsele de compun primul termen nu au fost executate, acestea se contopesc după regulile prevăzute în art. 34 C. pen.

  - Dacă, în stare de recidivă mică post-condamnatorie s-au săvârşit mai multe infracţiuni, se va stabili pedeapsa pentru fiecare nou infracţiune săvârşită, apoi se aplică dispoziţiile privind aplicarea pedepsei pentru con cursul de infracţiuni.

  Descoperirea ulterioară a stării de recidivă

  - Într-o astfel de situaţie se impune recalcurarea pedepsei pentru starea de recidivă;

  - Recalcurarea pedepsei este condiţionată de descoperirea acesteia după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, descoperire care trebuie să aibă loc mai înainte de executarea în întregime a pedepsei;

  - Reţinerea stârii de recidivă a celui condamnat la detenţiune pe viaţă nu prezintă foare mare relevanţă căci această pedeapsă prin natura ei nu mai poate fi agravată.

II. PLURALITATEA INTERMEDIARĂ

a. Definiţie (art 40 c. pen.)

“Este acea situaţie în care o persoană, după ce a fost condamnată definitiv pentru o infracţiune, săvârşeşte o nouă infracţiune, înainte de începerea executării pedepsei, în timpul executării pedepsei sau în stare de evadare şi nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute pentru recidiva post-condamnatorie”.

b. Condiţii:

  - condamnarea definitivă este la pedeapsa închisorii de 6 luni sau mai mică ori este la amendă;

  - condamnarea definitivă este pronunţată pentru o infracţiune săvârşită din culpă ;

  - pedeapsa prevăzută de lege pentru noua infracţiune săvărşită este amenda sau închisoarea mai mică de 1 an ;

  - noua infracţiune este săvărşită din culpă.

80

c. Tratamentul penal al pluralităţii intermediare (art. 40 C. pen.):

  - se va stabili pedeapsa pentru noua infracţiune, care va fi contopită cu pedeapsa definitivă pronunţată mai înainte, chiar dacă o parte din aceasta a fost executată sau considerată ca executată;

  - partea din pedeapsă deja executată se va deduce din pedeapsa rezultantă;

  - dacă noua infracţiune din pluralitatea intermediară este comisă în stare de evadare, pedeapsa pentru evadare se adaugă la pedeapsa din executarea căreia condamnatul a evadat, apoi această pedeapsă rezultantă din cumularea aritmetică, se va contopi cu pedeapsa stabilită pentru infracţiunea comisă în stare de evadare.