Pluralitatea de infracţiuni

a. Aspecte generale

Pluralitatea de infracţiuni este desemnată de situaţia în care o persoană săvârşeşte mai multe infracţiuni înainte de a fi condamnată definitiv pentru vreo una dintre ele, cât şi situaţia în care o persoană săvârşeşte din nou o infracţiune după ce a fost condamnată definitiv pentru o altă infracţiune. Aceasta este prevăzută expres în Codul penal în art. 32 –

Formele acesteia sunt :        - concursul de infracţiuni ;             - recidiva ;            - pluralitatea intermediară.

Primele două sunt forme de bază ale pluralităţii de infracţiuni, iar ultima reprezintă o formă mixtă a celor două, creând o stare intermediară.

I. CONCURSUL DE INFRACŢIUNI             a. Definiţie (art. 33 C. pen.)

“Prin concurs de infracţiuni este desemnată forma pluralităţii de infracţiuni ce constă din săvârşirea a două sau mai multe infracţiuni de către aceeaşi persoană mai înainte de a fi condamnată definitiv pentru vreo una din ele”.

b. Condiţii :

 * să se fi săvârşit două sau mai multe infracţiuni ; acestea pot fi de natură şi gravitate deosebite, pot fi prevăzute în Codul penal, în legi speciale sau în legile nepenale cu dispoziţii penale şi pot avea forma :

                     - faptului consumat ;          - tentativei pedepsibile ;                            -  asimilate tentativei ;

Nu interesează forma de vinovăţie cu care sunt săvârşite infracţiunile ; nu are importanţă dacă infracţiunile sunt simple, continue, deviate, continuate, complexe, progresive sau de obicei.

 * să fie săvârşite de aceeaşi persoană ; unitatea de subiect activ este esenţa concursului de infracţiuni ; condiţia este îndeplinită şi atunci când făptuitorul are calitatea de autor, instigator, complice sau atunci când făptuitorul a

comis unele infracţiuni în timpul minorităţii şi altele după împlinirea vârstei de 18 ani ;

  * să fie săvârşite mai înainte de condamnarea definitivă a infractorului pentru vreuna dintre ele ; nu pot constitui concurs de infracţiuni decât infracţiunile pentru care făptuitorul n-a fost încă condamnat definitiv ;

  * infracţiunile comise ori cel puţin două dintre ele să poată fi supuse judecăţii, adică să poată atrage răspunderea penală ; dacă se constată existenţa unor cauze ce înlătură caracterul penal al faptei (legitima apărare) sau dacă intervine o cauză . ce înlătură răspunderea penală (minoritatea) şi rămâne o singură infracţiune, nu există deci concurs de infracţiuni (de ex., retragerea mărturie mincinoase – art. 260 alin. 2 C. pen.).

c. Formele concursului de infracţiuni

  Concursul real (concurs material) – art. 33 lit. a C. pen.

  Concursul ideal (concurs formal) – art. 33 lit. b C. pen.

1. Concursul real                     a. Definiţie

“Este o formă a pluralităţii de infracţiuni ce constă în săvârşirea mai multor infracţiuni de către aceeaşi persoană ca urmare a săvârşirii mai multor acţiuni sau inacţiuni distincte”.      Ex. – o persoană sâvârşeşte într-o zi o infracţiune de furt sau în altă zi o infracţiune de tâlhărie.

b. Caracterizare :

  Infracţiunile ce formează concursul real pot fi de aceeaşi natură (concurs omogen) sau de natură diferită (concurs eterogen) ;

  În funcţie de legăturile care există între infracţiunile concurente se disting două modalităţi ale concursului ;

  Concurs real simplu (între infracţiuni nu există o altă legătură decât cea personală) ;

  Concurs real calificat (între infracţiuni pot exista mai multe conexiuni, printre care :

         • Conexitate topografică (săvârşite în acelaşi loc) ;

         • Conexitate cronologică (săvârşirea infracţiunilor simultan sau succesiv) ;

         • Conexitatea consecvenţională (când o infracţiune este săvârşită pentru a ascunde săvârşirea altei infracţiuni) ;

         • Conexitate etiologică (când se săvârşeşte o infracţiune pentru a înlesni săvârşirea altei infracţiuni).

2. Concursul ideal                              a. Definiţie

“Este o formă a pluralităţii de infracţiuni ce constă în săvârşirea unei acţiuni sau inacţiuni de către aceeaşi persoană care, datorită împrejurărilor în care a avut loc şi urmărilor pe care le-a produs, întruneşte elementele mai multor infracţiuni”.                Ex. – prin acelaşi foc de armă a fost ucisă o persoană, iar alta a fost rănită.

b. Caracterizare

  * acesta se săvârşeşte printr-o singură faptă ;

  * rezultatul acestuia este săvârşirea a cel puţin două infracţiuni ;

  * infracţiunile ce formează concursukl ideal pot fi de aceeaşi natură (concurs omogen) sau de natură diferită (concurs eterogen) ;

  * infracţiunile aflate în concurs ideal pot fi săvârşite cu intenţie (directă sau indirectă), dar şi unele cu intenţie şi altele din culpă.

d. Tratamentul penal al concursului de infracţiuni

I. Sisteme de sancţionare

. Sistemul cumulului aritmetic – presupune stabilirea pedepsei pentru fiecare infracţiune concurente, adunarea acestora şi executarea pedepsei rezultate din adunarea lor; s-a reproşat acestui sistem că este rigid şi că poate depăşi durata de viaţă a omului, nedându-i acestuia posibilitatea să dovedească îndreptarea lui ;

. Sistemul absorbţiei – presupune stabilirea pedepsei pentru fiecare infracţiune concurentă şi executarea celei mai grave dintre acestea; acestui sistem i se reproşează că se execută pedeapsa cea mai gravă, iar celelalte rămânând astfel

nepedepsite ;

. Sistemul cumulului juridic – presupune stabilirea pedepsei pentru fiecare infracţiune concurentă şi executarea celei mai grave dintre acestea, pedeapsă, care poate fi mărită până la maximul ei special şi adăugarea unui spor. Acesta este sistemul adoptat şi aplicat de Codul nostru penal.

II. Sancţionarea concursului de infracţiuni

. Aplicarea pedepselor principale (art. 34 C. pen.)

Sistemul cumulului juridic cunoaşte două etape :

             - stabilirea pedepsei pentru fiecare infracţiune ;            - aplicarea pedepsei care poate fi sporită ;

a) când s-a stabilit o pedeapsă cu detenţiunea pe viaţă şi una sau mai multe pedepse cu închisoare ori cu amendă, se aplică pedeapsa detenţiunii pe viaţă ;

b) când s-au stabilit numai pedepse cu închisoare, se aplică pedeapsa cea mai grea, care poate fi sporită până la maximul ei special, iar când acest maxim nu este îndestulător, se poate adăuga un spor de până la 5 ani ;

c) când s-au stabilit numai amenzi, se aplică pedeapsa cea mai mare, care poate fi sporită până la maximul ei special, iar dacă acest maxim nu este îndestulător, se poate adăuga un spor de până la jumătate din acel maxim ;

d) când s-a stabilit o pedeapsă cu închisoare şi o pedeapsă cu amendă, se aplică pedeapsa închisorii, la care se poate

adăuga amenda, în totul sau în parte ;

e) când s-au stabilit mai multe pedepse cu închisoare şi mai multe pedepse cu amendă, se aplică pedeapsa închisorii,

potrivit dispoziţiei de la lit. b, la care se poate adăuga amenda, potrivit dispoziţiei de la lit. c.

. Aplicarea pedepselor complimentare (art. 35 C. pen.)

a) dacă s-a stabilit o singură pedeapsă complimentară pentru una din infracţiunile concurente aceasta se va aplica pe lângă pedeapsa principală aplicată concursului de infracţiuni ;

b) în cazul în care s-au stabilit mai multe pedepse complimentare de natură diferită pentru infracţiunile concurente se vor aplica toate ;

c) dacă pedepsele complimentare stabilite sunt de aceeaşi natură, dar cu un conţinut diferit se vor aplica toate ; iar dacă pedepsele complimentare sunt de aceeaşi natură şi cu conţinut diferit se va aplica cea mai grea.

. Aplicarea măsurilor de singuranţă (art. 35 alin. 4 C. pen.)

Având în vedere scopul măsurilor de siguranţă de a înlătura o stare de pericol şi de a preveni săvârşirea de noi infracţiuni (art. 111 C. pen.) s-a prevăzut cumularea măsurilor de siguranţă de natură deosebită. Este posibilă cumularea măsurilor de siguranţă chiar de aceeaşi natură dacă scopul lor este diferit.

e. Contopirea pedepselor pentru infracţiuni concurente (art. 36 C. pen.)

Contopirea pedepselor stabilite pentru infracţiunile concurente se pune în următoarele ipoteze :

  * infractorul condamnat definitiv pentru o infracţiune este judecat ulterior pentru infracţiunile concurente ;

  * când după ce o hotărâre a rămas definitivă se constată că cel condamnat suferise şi o altă condamnare definitivă pentru o infracţiune concurentă ;

  * contopirea pedepselor pentru concursul de infracţiuni se va face şi în situaţia în care condamnatul a executat în total ori în parte condamnarea, cu precizarea că se va scade din durata pedepsei aplicate pentru tot cumulul, ceea ce s-a executat ;

  * la aplicarea pedepsei în caz de concurs de infracţiuni se aplică şi în cazul în care condamnarea la pedeapsa cu detenţiunea pe viaţă a fost comutată sau înlocuită cu pedeapsa închisorii.