Caracteristici ale dreptului international public

În societatea internationala, pozitia statelor este cea de egalitate juridica. Inegalitatile care apar în mod firesc între state nu determina, din punct de vedere al dreptului international public, relatii de subordonare între state, fiecare dintre ele beneficiind de atributul de stat suveran si egal în drepturi cu celelalte. De aici, teza ca dreptul international public este un drept de coordonare si nu un drept de subordonare, cum este dreptul intern al statelor. Cu alte cuvinte, în societatea internationala nu exista o ierarhie care sa situeze un stat de-asupra altora, ele fiind considerate – din punct de vedere juridic – egale în drepturi.

Din raportarea dreptului international public la dreptul intern al statelor, rezulta anumite particularitati ale dreptului international public:

a) Sub aspectul modului de elaborare a normelor, în societatea internationala nu exista un for legislativ unic, similar parlamentului din dreptul intern, si supraordonat statelor, care sa elaboreze o legislatie internationala. Statele sunt cele care creeaza normele internationale, prin acordul lor de vointa, exprimat în mod liber si concretizat în tratate si cutuma si tot statele sunt si destinatarele acestor norme. Statele accepta sa îsi conformeze comportamentul lor pe plan extern, în functie de normele dreptului international public.

b) În societatea internationala nu exista organe executive, asemanatoare guvernului, care sa asigure aplicarea normelor dreptului international public în raporturile dintre subiectele acestuia. Aceasta atributie revine tot statelor.

c) În comunitatea internationala, nu exista organe judecatoresti cu competenta generala si obligatorie, care sa intervina din oficiu instituind sanctiuni, atunci când normele de drept nu sunt respectate. Aceasta nu înseamna ca nu ar exista organisme internationale cu functii jurisdictionale, competenta acestora fiind conditionata de exprimarea acordului expres al statelor aflate în cauza. Pentru ca un stat sa poata figura în calitate de parte în fata Curti Internationale de Justitie, este necesar consimtamântul acestuia. În alte cazuri, pentru ca un stat sa poata fi tras la raspundere în fata unei instante jurisdictionale, acesta trebuie sa fie parte la tratatul care a instituit acea instanta (Curtea Europeana a Drepturilor Omului, Curtea Europeana de Justitie ).

d) Normele dreptului international public nu prevad în mod expres sanctiuni pentru cazul nerespectarii lor, spre deosebire de dreptul intern al statelor, ceea ce nu înseamna ca aceste norme ar fi facultative. Dar, întrucât statele sunt cele care creeaza normele internationale, prin tratate sau cutuma, se prezuma buna-credinta a acestora în a le respecta. Deci, respectarea normelor dreptului international public nu se bazeaza în principiu pe constrângere, desi aceasta nu este exclusa în anumite cazuri.