I.                    Frauda fiscalã

Evaziunea fiscalã – definitã ca o sustragere de la impunere a materiei impozabile. Existã 2 forme de evaziune fiscalã:

a. Evaziunea fiscalã legalã = care se realizeazã atunci cînd o anumitã parte din veniturile sau averea unor persoane sau categorii sociale, sunt sustrase de la impunere datoritã modului în care legislaţia fiscalã dispune stabilirea obiectului impozabil.

Frecventele cazuri de evaziune fiscalã legalã sunt:

-constituirea de fonduri de amortizare sau rezervã într-un cuantum mai mare decît cel ce se justificã din punct de vedere economic;

-investirea de cãtre societatea economicã a o parte din profitul realizat în achiziţiile de maşini şi echipamente tehnice pentru care statul acordã reducere a impozitului pe venit;

-asocierile de familie precum şi societãţile oculte dintre soţie şi copii întreprinzãtorului şi acesta;

-venitul total al membrilor familiei poate fi împãrţit, în mod egal, între aceştia, indiferent de contribuţia fiecãruia la realizarea lui.

-constituirea unor depozit de pãstrare şi administrare de cãtre pãrinte sau tutore a unor fonduri în favoarea copilului minor.

-folosirea, în anumite limite, a prevederilor legale cu privire la donaţiile filantropice.

-luarea în consideraţie a unor facilitãţi legale privitoare la excluderea din masa impozitarã a unor cheltuieli.

-scãderea din venitul impozabil a cheltuielilor de protocol, reclamã şi publicitate, indiferent dacã au fost sau nu fãcute.

b. Frauda fiscalã sau evaziunea fiscalã ilegalã – constã în disimularea obiectului impozabil, în subevaluarea cuantumului materiei impozabile sau folosirea altor cãi de sustragere de la plata impozitului datorat.

Formele şi cãile cele mai des întîlnite de realizare a fraudei fiscale sunt:

-         întocmirea de declaraţii false;

-         întocmirea de documente de plãţi fictive;

-         alcãtuirea de registre contabile nereale;

-         nedeclararea materiei impozabile;

-         declararea de venituri impozabile inferioare celor reale;

-         executarea de registre de evidenţã duble;

-         diminuarea materiei impozabile rezultate din reducerea cifrei de afaceri prin înregistrarea în cheltuielile unitãţii a unor cheltuieli cu caracter personal ale patronilor ori înregistrarea de cheltuieli neefectuate în realitate;

-         vînzãrile fãcute fãrã facturã;

-         falsificarea bilanţului.