Obiectul dreptului fiscal.

Dreptul fiscal – definit ca fiind format din totalitatea actelor normative care reglementeazã relaţiile de constituire, repartizare şi utilizare a fondurilor bãneşti ale statului şi ale instituţiilor publice, destinate satisfacerii sarcinilor social-economice ale societãţii.

Finanţele publice – sau relaţiile financiare sunt raporturi social-economice de formare şi repartizare sub formã bãneascã, care apar în legãturã cu constituirea şi utilizarea resurselor necesare funcţionãrii şi dezvoltãrii generale a societãţii.

Trãsãturile relaţiilor financiare sunt:

-relaţiile financiare sunt relaţii cu caracter economic;

-relaţiile financiare apar în formã bãneascã;

-relaţiile financiare sunt relaţii fãrã echivalent;

-relaţiile financiare nu se ramburseazã.

Finanţele publice îndeplinesc 2 funcţii :

a.       de repartiţie – care se realizeazã în douã momente : - formarea resurselor ; - repartizarea mijloacelor bãneşti (redistribuirea venitului naţional) ;

b.       de control.

Izvoarele dreptului financiar – alcãtuite din totalitatea actelor normative care reglementeazã raporturile juridice financiare.

În raport cu gradul de generalizare sau specificitate avem:

a.       Izvoare comune ale dreptului financiar:

- legea fundamentalã a ţãrii – Constituţia (aici sunt cuprinse dispoziţiile referitoare la elaborarea, aprobarea şi executarea bugetului public naţional, sunt stabilite competenţele statului cu privire la gestiunea banului public, controlul execuţiei bugetare, politica valutarã, politica fiscalã, etc).

- legile ordinare ale Parlamentului, decretele prezidenţiale, hotãrîri ale guvernului.

b. Izvoare specifice ale dreptului financiar.

- acte normative care cuprind dispoziţii referitoare la relaţiile financiare.

NORMA de drept financiar – este o regulã de conduitã stabilitã sau recunoscutã de stat, care cuprinde drepturile şi obligaţiile subiectelor participante la raportul de drept financiar şi a cãrei respectare este asiguratã de autoritatea de stat.

RAPORTURILE JURIDICE FINANCIARE – sunt formate din relaţiile sociale care iau naştere şi se sting în procesul constituirii, repartizãrii şi utilizãrii fondurilor bãneşti ale statului şi care sunt reglementate de normele furidice financiare. Raporturile juridice financiare se disting, faţã de celelalte raporturi de drept, printr-o serie de particularitãţi specifice reprezentate de: - subiectele participante şi poziţia pe care o au unele faţã de altele; - obiectul de reglementare; - modalitãţile de realizare a formei de activitate în cadrul cãreia îşi are originea.

APARAT FINANCIAR – întregul sistem de organe care înlesneşte înfãptuirea relaţiilor financiare şi prin care se aplicã politica financiarã a statului. Prin urmare, aparatul financiar ar cuprinde totalitatea organelor statului care contribuie în mod direct sau acelea care doar înlesnesc înfãptuirea activitãţii financiare, prin care se aplicã politica financiarã a statului.

Din conţinutul aparatului financiar fac parte 2 grupe de organe :

-          Organe ale statului cu competenţã generalã care au importante atribuţii şi în domeniul finanţelor publice: - Parlamentul României; - Preşedenţia României; - Guvernul României; - consiliile locale; - Delegaţia permanentã şi serviciile publice locale; - ministerele.

-          Organe ale statului cu competenţã specialã, care au atribuţii, exclusiv în domeniul finanţelor publice. Dintre acestea fac parte: - organe centrale de specialitate (Ministerul Finanţelor, Înalta Curte de Conturi, Corpul de control economic-financiar al Primului-Ministru, Garda Financiarã); - organe teritoriale de specialitate (Dir. Gen. a finanţelor publice judeţene şi ale Mun. Bucureşti, avînd în subordine admin. financiare municipale şi secţiile teritoriale ale Gãrzii Financiare).