Noţiuni introductive

1. SEPARAŢIA PUTERILOR ÎN STAT. Sistemele de drept contemporane consacră, în marea lor majoritate, separaţia puterilor în stat, înţeleasă ca delimitarea, în cadrul activităţii statale, a funcţiilor legislativă, executivă şi judecătorească. Funcţia legislativă este îndeplinită de Parlament, şi constă în adoptarea legilor. Funcţia executivă are ca obiect organizarea aplicării şi aplicarea în concret a legilor şi asigurarea bunei funcţionări a serviciilor publice, iar funcţia judecătorească are ca obiect soluţionarea conflictelor ce se nasc în societate în legătură cu activitatea de aplicare a legilor.

2. Noţiunea de ADMINISTRAŢIE PUBLICĂ are două sensuri: a) Ansamblul autorităţilor sau organelor administrative care aplică legea, şi b) Activitatea de aplicare a legii, în regim de putere publică, în vederea  satisfacerii intereselor generale ale societăţii.

3. SERVICIUL PUBLIC este o activitate organizată sau autorizată de o autoritate a administraţiei publice, pentru a satisface nevoi sociale de interes public. Într-un sens, serviciul public desemnează organul administrativ însărcinat cu realizarea unei activităţi de interes general, iar în altul se referă la activitatea de interes general desfăşurată de acel organ administrativ.  Prin urmare, spre exemplu, prin serviciul public de “poliţie” înţelegem atât poliţia ca instituţie, cât şi activitatea de asigurare a ordinii şi liniştii publice, prevenirea şi urmărirea infracţiunilor.

4. DREPTUL ADMINISTRATIV cuprinde normele juridice ce reglementează organizarea şi funcţionarea administraţiei publice, pe baza şi în executarea legii. Izvoarele dreptului administrativ sunt Constituţia, legile organice şi ordinare, decretele prezidenţiale, actele administrative emise de Guvern şi de alte autorităţi centrale, actele administrative ale autorităţilor locale, convenţiile internaţionale ratificate de statul român.

5. RAPORTUL JURIDIC ADMINISTRATIV este acel raport social, stabilit între două autorităţi administrative sau între o autoritate administrativă şi persoane fizice sau juridice, care conferă drepturi şi impune obligaţii subiectelor între care se naşte,  şi este reglementat de normele dreptului administrativ. Raporturi juridice administrative se pot naşte din acte administrative individuale, acte administrative normative, fapte materiale juridice, şi excepţional pe baza legii.

6. PRINCIPIILE DE BAZĂ APLICABILE DREPTULUI ADMINISTRATIV sunt: a) principiul legalităţii, conform căruia activitatea autorităţilor administrative trebuie să se desfăşoare pe baza legii şi în conformitate cu legea, urmărindu-se organizarea executării şi executarea în concret a acesteia. În principiu, actele administrative nu pot contraveni sau modifica o lege, deoarece au o forţă juridică inferioară acesteia. Excepţia o constituie ordonanţele de urgenţă ale Guvernului, care, deşi sunt acte administrative, pot modifica o lege. b) în dreptul administrativ, interesul public primează în faţa interesului privat. Explicaţia stă în faptul că interesele statului sunt interesele colectivităţii, deci trebuie să aibă întâietate faţă de cele ale individului.