Transportul rutier de mărfuri

 Aspecte generale.

Transportul rutier public de mărfuri poate fi efectuat de către operatorii de transport numai cu vehicule rutiere la bordul cărora se află, pe toată durata transportului, o copie conformă a licenţei de transport, acordată de autoritatea competentă.

Transportul rutier de mărfuri în cont propriu poate fi efectuat de către întreprinderi numai cu vehicule rutiere la bordul cărora se află, pe toată durata transportului, o copie conformă a certificatului de transport în cont propriu, precum şi documente care să dovedească faptul că transportul efectuat este în cont propriu.

În vederea efectuării transportului rutier public de mărfuri în trafic internaţional, suplimentar faţă de copia conformă a licenţei de transport corespunzătoare acestei categorii de transport rutier, la bordul vehiculului rutier trebuie să se afle documentul de transport, precum şi certificatul privind încadrarea vehiculului rutier în normele de poluare şi siguranţă rutieră.

Operatorii de transport rutier români pot efectua transport rutier public de mărfuri în trafic internaţional numai pe baza autorizaţiilor de transport internaţional eliberate de către autoritatea competentă, dacă acordurile sau convenţiile internaţionale la care România este parte nu prevăd altfel.

Operatorii de transport străini pot efectua operaţiuni de transport rutier public de mărfuri în trafic internaţional pe teritoriul României numai pe baza autorizaţiei de transport internaţional eliberate de autoritatea competentă.

 Contractul de transport rutier de mărfuri în trafic intern

 Noţiune, părţi.

Conform art. 413 Cod comercial coroborat cu art. 2 şi 9 din O.G. nr. 44/1997 privind transporturile rutiere, contractul de transport rutier poate fi definit ca fiind acel contract prin care un operator de transport rutier transportă, contra cost şi în anumite condiţii, călători, bagaje sau marfă.

Operator de transport rutier (transportator, cărăuş) poate fi orice persoană juridică, română sau străină, care deţine în proprietate sau cu orice alt titlu vehicule rutiere şi care efectuează transporturi rutiere interne şi/sau internaţionale, precum şi activităţi conexe acestora.

Din definiţia dată mai sus reiese că părţile care încheie contractul de transport rutier, sunt două şi anume:

   - operatorul de transport rutier (transportatorul, cărăuşul) şi

   - călătorul (în cazul transportului de persoane) sau expeditorul (în cazul transportului de marfă).

Contractul de transport auto se încheie prin acordul scris al celor două părţi arătate mai sus. Forma scrisă este utilă ad probationem. Contractul se prezintă, de regulă, sub forma unui model tipizat.

 Forma contractului de transport rutier de mărfuri. Scrisoarea de transport rutier.

Transportul auto intern de mărfuri se desfăşoară în baza unui contract de transport rutier care poate lua diverse forme ca scrisoarea de transport, bonul de transport, fişă de transport etc.

Scrisoarea de transport se utilizează atunci când este necesară înscrierea condiţiilor de executare a transportului, confirmarea transportului în diferite faze ale sale şi calculul sumelor de plătit. Spre exemplu o persoană - expeditor - încheie un contract cu o firmă de transport prin care aceasta din urmă va transporta marfa expeditorului până la un punct stabilit anume în scrisoarea de transport.

Scrisoarea de transport este întocmită în trei exemplare originale, semnate de expeditor şi de transportator, aceste semnături putând să fie imprimate sau înlocuite prin ştampilele expeditorului şi transportatorului. Primul exemplar se remite expeditorului, al doilea însoţeşte marfa, iar la treilea se reţine de transportator.

În cazul în care marfa de transport trebuie să fie încărcată în vehicule diferite sau dacă este vorba de diferite feluri de marfă ori de loturi distincte, expeditorul sau transportatorul poate să ceară întocmirea de scrisori de transport pentru fiecare vehicul folosit sau pentru fiecare fel de marfă ori lot de mărfuri.

Scrisoarea de transport trebuie să conţină următoarele date:

   - locul şi data întocmirii sale;

   - numele şi adresa expeditorului;

   - numele şi adresa transportatorului;

   - locul şi data primirii mărfii şi locul prevăzut pentru eliberarea acesteia.

   - numele şi adresa destinatarului;

   - denumirea curentă a naturii mărfii şi felul ambalajului, iar pentru mărfurile periculoase, denumirea lor general recunoscută;

   - numărul coletelor, marcajele speciale şi numerele lor;

   - greutatea brută sau cantitatea altfel exprimată a mărfii;

   - cheltuielile aferente transportului (preţ de transport, cheltuieli accesorii şi alte cheltuieli survenite de la încheierea contractului şi până la eliberare);

   - interzicerea transbordării;

   - cheltuielile pe care expeditorul le ia asupra sa;

   - totalul sumelor ramburs de perceput la eliberarea mărfii;

   - valoarea declarată a mărfii şi suma care reprezintă interesul special la eliberare;

   - instrucţiunile expeditorului către transportator cu privire la asigurarea mărfii;

   - termenul convenit în care transportul trebuie să fie efectuat;

   - lista documentelor remise transportatorului.

Părţile pot insera în scrisoarea de transport, pe lângă datele de mai sus, orice altă indicaţie pe care ele o consideră utilă.

Executarea contractului de transport rutier de mărfuri.

Executarea contractului de transport rutier de mărfuri începe odată cu semnarea sa ori la data sau momentul stabilite prin contract.

Odată cu semnarea contractului, se nasc de ambele părţi, drepturi şi obligaţii ce decurg din modul de executare a contractului. Neexecutarea obligaţiilor de către una din părţi atrage răspunderea acesteia pentru prejudiciul produs celeilalte părţi.

Drepturile şi obligaţiile se împart după cum partea este expeditor sau transportator. În cazul în care destinatarul mărfii este stipulat în contract cu drepturi şi obligaţii, el va răspunde în limita acestora.

I. Drepturile şi obligaţiile expeditorului

   - expeditorul răspunde pentru toate cheltuielile şi daunele pricinuite transportatorului din cauza lipsei sau inexactităţii indicaţiilor date de el în scrisoarea de transport.

   - dacă, la cererea expeditorului, transportatorul înscrie în scrisoarea de transport anumite clauze, se consideră, până la proba contrarie, că acesta a acţionat în contul expeditorului, deci răspunderea îi revine acestuia din urmă.

   - expeditorul are dreptul să ceară verificarea de către transportator a greutăţii brute a mărfii sau a cantităţii acesteia altfel exprimate. El poate cere, de asemenea, verificarea conţinutului cotelor. Rezultatul verificărilor se consemnează în scrisoarea de trăsură. În acest caz expeditorul trebuie să plătească cheltuielile de verificare la cererea transportatorului.

   - expeditorul este răspunzător faţă de transportator pentru daunele pricinuite persoanelor, materialului sau altor mărfuri, precum şi pentru cheltuielile cauzate de defectuozitatea ambalajului mărfii, afară de cazul când defectuozitatea, fiind aparentă sau cunoscută transportatorului în momentul primirii mărfii, transportatorul nu a făcut rezerve cu privire la aceasta.

   - în vederea îndeplinirii formalităţilor administrative care trebuie făcute înainte de eliberarea mărfii, expeditorul trebuie să anexeze la scrisoarea de trăsură sau să pună la dispoziţia transportatorului documentele necesare şi să-i furnizeze toate informaţiile cerute.

   - expeditorul are dreptul de dispoziţie asupra mărfii, în special să ceară transportatorului oprirea transportului, schimbarea locului prevăzut pentru eliberare sau să elibereze marfa unui alt destinatar decât cel indicat în scrisoarea de trăsură. Acest drept se stinge în momentul în care al doilea exemplar al scrisorii de trăsură este remis destinatarului sau dacă acesta îşi exercită dreptul său de a accepta marfa, din acel moment, transportatorul trebuie să se conformeze ordinelor destinatarului. Este lipsit de dreptul de dispoziţie expeditorul care face o menţiune în acest sens, în scrisoarea de transport, acordând acest drept destinatarului.

   - expeditorul va plăti transportul şi toate cheltuielile legate de acesta în cazul în care acestea sunt stipulate în scrisoarea de trăsură.

II. Drepturile şi obligaţiile transportatorului

1) În cazul unui singur transportator.

La primirea mărfii, transportatorul este obligat să verifice:

   - exactitatea menţiunilor din scrisoarea de trăsură referitoare la numărul de colete, cât şi la marcajul şi la numerele lor;

   - starea aparentă a mărfii şi a ambalajului ei.

Dacă transportatorul nu are mijloace rezonabile de a verifica exactitatea menţiunilor indicate în scrisoarea de transport, el va înscrie în această scrisoare rezerve care trebuie să fie motivate. El trebuie, de asemenea, să motiveze toate rezervele pe care le face cu privire la starea aparentă a mărfii şi a ambalajului ei. Aceste rezerve nu angajează pe expeditor, dacă acesta nu le-a acceptat în mod expres în scrisoarea de trăsură.

În absenţa înscrierii în scrisoarea de trăsură a rezervelor motivate ale transportatorului, există prezumţia că marfa şi ambalajul ei erau în stare aparentă bună în momentul primirii de către transportator şi că numărul de colete, cât şi marcajele şi numerele lor erau conforme cu menţiunile din scrisoarea de trăsură.

   - transportatorul nu este obligat să examineze dacă documentele necesare formalităţilor administrative sunt exacte sau suficiente. Expeditorul este răspunzător faţă de transportator pentru toate daunele care ar putea rezulta din lipsa, insuficienţa sau din neregularitatea acestor documente şi informaţii, în afară de cazul în care culpa este a transportatorului.

   - transportatorul este răspunzător ca şi un comisionar de consecinţele pierderii sau utilizării inexacte a documentelor menţionate în scrisoarea de trăsură şi care o însoţesc sau care i s-au predat; totuşi, despăgubirea pusă în sarcina sa nu o va depăşi pe aceea care ar fi datorată în caz de pierdere a mărfii.

   - transportatorul este răspunzător pentru pierderea totală sau parţială sau pentru avarie, produse între momentul primirii mărfii şi cel al eliberării acesteia, cât şi pentru întârzierea în eliberare.

Transportatorul este exonerat de această răspundere dacă pierderea, avaria sau întârzierea a avut drept cauză o culpă a persoanei care are dreptul să dispună de marfă, un ordin al acesteia nerezultând dintr-o culpă a transportatorului, un viciu propriu al mărfii sau circumstanţe pe care transportatorul nu putea să le evite şi ale căror consecinţe nu le putea preveni.

Transportatorul nu poate invoca, pentru a fi exonerat de răspundere, nici defecţiunea vehiculului pe care-l foloseşte pentru efectuarea transportului, nici culpa persoanei de la care a închiriat vehiculul sau a prepuşilor acesteia.

Se consideră întârziere la eliberare atunci când marfa nu a fost eliberată în termenul convenit sau, dacă nu a fost convenit un termen, atunci când durata efectivă a transportatorului depăşeşte timpul care în mod rezonabil este acordat unui transportator diligent, ţinându-se cont de circumstanţe şi, printre altele, în cazul unei încărcări parţiale, de timpul necesar pentru ambalarea unei încărcături complete în condiţii normale.

   - transportatorul are dreptul la rambursarea cheltuielilor legate de solicitarea de instrucţiuni sau cele determinate de executarea instrucţiunilor primite, cu condiţia ca aceste cheltuieli să nu fie consecinţa culpei sale.

2) În cazul mai multor transportatori.

Dacă un transport care face obiectul unui contract unic este executat în mod succesiv de către mai mulţi transportatori rutieri, fiecare dintre aceştia îşi asumă răspunderea executării transportului total; transportatorul al doilea şi fiecare dintre transportatorii următori devenind, prin primirea de către ei a mărfii şi a scrisorii de trăsură, părţi la contract, în condiţiile prevăzute în scrisoarea de trăsură.

Transportatorul care preia marfa de la transportatorul precedent îi remite acestuia o confirmare de primire datată şi semnată. El trebuie să-şi înscrie numele şi adresa sa pe al doilea exemplar al scrisorii de trăsură. Dacă este cazul, el completează pe acest exemplar, cât şi pe confirmarea de primire, rezervele sale.

 Atât timp cât nu este vorba de o cerere reconvenţională sau de o excepţie formulată în faţa unei instanţe, referitoare la o acţiune întemeiată pe acelaşi contract de transport, acţiunea privind răspunderea pentru pierdere, avarie sau întîrziere nu poate fi îndreptată decât împotriva primului transportator, ultimului transportator sau transportatorului care a executat partea din transport pe parcursul căruia s-a produs faptul care a cauzat pierderea, avaria sau întârzierea; acţiunea poate fi îndreptată în acelaşi timp împotriva mai multora dintre aceşti transportatori.

Acţiunea în regres. Transportatorul care a plătit despăgubiri, are dreptul de regres, pentru suma plătită, împreună cu dobânzile şi cheltuielile suportate, contra transportatorilor care au participat la executarea contractului de transport conform dispoziţiilor următoare:

   a) transportatorul prin fapta căruia s-a produs paguba trebuie să suporte singur despăgubirea plătită de el sau de un alt transportator;

   b) dacă paguba s-a produs prin fapta a doi sau mai mulţi transportatori, fiecare dintre ei trebuie să plătească o sumă proporţională cu partea sa de răspundere; dacă evaluarea părţilor de răspundere este imposibilă, fiecare dintre ei este răspunzător proporţional cu partea de remunerare a transportului care îi revine;

   c) dacă nu se poate stabili care dintre transportatori răspunde pentru pagubă, despăgubirea se repartizează între toţi transportatorii, în proporţia fixată la litera b.

Dacă unul dintre transportatori nu este solvabil, partea de despăgubire care îi incumbă şi pe care nu a plătit-o se repartizează între toţi ceilalţi transportatori, proporţional cu remunerarea lor.

III. Drepturile şi obligaţiile destinatarului

Destinatarul:

   - după sosirea mărfii la locul prevăzut pentru eliberare, destinatarul are dreptul de a cere ca al doilea exemplar al scrisorii de trăsură să-i fie remis şi ca marfa să-i fie eliberată contra unei dovezi de primire. Dacă pierderea mărfii este stabilită sau dacă marfa nu a sosit la expirarea termenului, destinatarul este autorizat să pretindă în numele sau de la transportator drepturile care rezultă din contractul de transport. Destinatarul care se prevalează de drepturile care îi sunt acordate mai sus, este obligat să plătească creanţele care rezultă din scrisoarea de trăsură.

   - are dreptul de a dispune de marfă atunci când i s-a dat un drept de dispoziţie prin scrisoarea de trăsură.

   - are obligaţia de a plăti toate cheltuielile legate de transport, dacă acest lucru cade în sarcina destinatarului conform scrisorii de transport.

Conform contractului încheiat, pot să apară şi alte drepturi şi obligaţii fie expres stipulate în contract, fie existente în acte normative interne sau internaţionale, datorate urmărilor pe care le produce executarea contractului.

Modificarea contractului de transport rutier de mărfuri.

Contractul de transport rutier de mărfuri poate fi modificat în două moduri.

1. Modificarea contractului de către expeditor sau destinatar.

   a) Expeditorul are dreptul de dispoziţie asupra mărfii, în special să ceară transportatorului oprirea transportului, schimbarea locului prevăzut pentru eliberare sau să elibereze marfa unui alt destinatar decât cel indicat în scrisoarea de trăsură. Acest drept se stinge în momentul în care al doilea exemplar al scrisorii de trăsură este remis destinatarului sau acesta deja a intrat în posesia destinatarului.

   b) Dreptul de dispoziţie aparţine totuşi destinatarului din momentul întocmirii scrisorii de trăsură, dacă expeditorul face o menţiune în acest sens pe această scrisoare.

Dacă, exercitând dreptul său de dispoziţie, destinatarul ordonă eliberarea mărfii unei alte persoane, aceasta nu poate desemna alţi destinatari. Exerciţiul dreptului de dispoziţie este supus următoarelor condiţii:

   - expeditorul sau, destinatarul, care vrea să exercite acest drept, trebuie să prezinte primul exemplar al scrisorii de trăsură, pe care trebuie să fie înscrise noile instrucţiuni date transportatorului şi să despăgubească pe transportator pentru cheltuielile şi prejudiciul pe care le-a antrenat executarea acestor instrucţiuni;

   - executarea acestor instrucţiuni trebuie să fie posibilă în momentul în care instrucţiunile parvin persoanei care trebuie să le execute şi nu trebuie nici să împiedice exploatarea normală a întreprinderii transportatorului, nici să aducă prejudicii expeditorilor sau destinatarilor altor transporturi;

   - instrucţiunile nu trebuie niciodată să aibă ca efect divizarea transportului.

În cazul în care transportatorul nu poate executa instrucţiunile pe care le primeşte, el trebuie să înştiinţeze imediat despre aceasta persoana care a dat aceste instrucţiuni.

Transportatorul care nu execută instrucţiunile date sau care s-a conformat acestor instrucţiuni fără să fi cerut prezentarea primului exemplar al scrisorii de trăsură va fi răspunzător faţă de cel care are dreptul să ceară acoperirea prejudiciului cauzat de acest fapt.

2. Modificarea contractului de către transportator.

Transportatorul poate modifica contractul prin întreruperea, suspendarea sau anularea transportului.

În cazul în care, din orice motiv, se întrerupe transportul, cărăuşul are obligaţia de a continua transportul cu cel mai rapid mijloc de transport, iar dacă expeditorul refuză, i se va restitui partea din taxă corespunzătoare porţiunii de cale neparcursă.

În cazul anulării sau suspendării transportului din cauze neimputabile cărăuşului şi a căror înlăturare nu depinde de el, acesta este obligat să restituie expeditorului taxele de transport achitate de acesta.