|
OCROTIREA MINORILOR ÎN CAZURI SPECIALE
TUTELA MINORULUI
Tutela minorului, ca institutie juridica, grupeaza ansamblul
normelor juridice care reglementeaza ocrotirea unui minor lipsit de ocrotire
parinteasca prin intermediul unei persoane numite tutore si care-si exercita atributiile sub supravegherea autoritatii tutelare.
Deschiderea tutelei copilului minor are loc în acele situatii în care
ele este lipsit de ocrotirea ambilor parinti, datorita uneia din urmatoarele cazuri
prevazute de art. 113 C.fam.:
-ambii parinti sunt morti sau declarati morti;
-ambii parinti sunt necunoscuti sau disparuti;
-ambii parinti sunt pusi sub interdictie;
-ambii parinti sunt decazuti din drepturile parintesti;
-O.U.G. nr. 25/1997 prin art. 22 alin. 4 adauga la acestea cazul
desfacerii adoptiei daca, instanta, dispunând desfacerea adoptiei, constata ca nu
este în interesul minorului redobândirea drepturilor parintesti de catre parintii firesti ai acestuia si dispune, ca masura de protectie a copilului, instituirea tutelei.
Deschiderea tutelei are loc fie din oficiu, fie la sesizarea persoanelor obligate prin art. 115 C.fam. de a înstiinta autoritatea tutelata, în termen de 5 zile de la data la care au luat cunostinta de existenta unui copil lipsit de ocrotire, anume:
a) persoanele apropiate minorului, precum si administratorii si
locatarii casei în care locuieste minorul;
b) serviciul de stare civila, cu prilejul înregistrarii mortii unei
persoane, precum si biroul notarial de stat, cu prilejul deschiderii unei mosteniri;
c) instantele judecatoresti, procuratura si politia cu prilejul
pronuntarii, luarii sau executarii unor masuri privative de libertate;
d) organul administratiei de stat, organizatiile obstesti, institutiile
de ocrotire, precum si orice alta persoana.
Numirea tutorelui se face în toate cazurile prin decizia motivata a
autoritatii tutelare de la domiciliul minorului (art. 116 coroborat cu art. 159 lit. a
C.fam.), chiar daca instituirea tutelei, s-a hotarât de catre instanta judecatoreasca.
Alegerea tutorelui trebuie facuta astfel încât sa fie ocrotite interesele minorului,
preferabila fiind numirea unei rude. Însa, autoritatea tutelara va trebui satina seama
si de prevederile art. 117 C.fam., potrivit carora nu pot fi tutori:
-minorul sau cel pus sub interdictie;
-cel decazut din drepturile parintesti sau declarat incapabil de a
fi tutore;
-cel caruia i s-a restrâns exercitiul unor drepturi politice sau
civile, fie în temeiul legii, fie prin hotarâre judecatoreasca;
- cel lipsit, potrivit legii speciale, de dreptul de a alege si de a fi
ales deputat;
-cel care, exercitând o alta tutela, a fost îndepartat din aceasta;
- cel care, din cauza intereselor potrivnice cu ale minorului nu ar
putea îndeplini sarcina tutelei.
În cazul în care numirea unui tutore necesita un timp mai îndelungat, se poate numi provizoriu, un curator care sa reprezinte interesele minorului.
Caracterele generale ale tutelei
a) Tutela se exercita numai în interesul minorului (art. 114
C.fam.);
b) Tutela este o sarcina legala obligatorie si cel ce a fost numit
tutore nu poate refuza aceasta încredere decât în cazurile anume prevazute de lege
(art. 118 C.fam.):
- cel care are vârsta de saizeci de ani împliniti;
- femeia însarcinata sau mama unui copil mai mic de opt ani;
-cel care creste sau educa doi sau mai multi copii;
- cel care exercita o alta tutela sau o curatela;
- cel care, din cauza bolii, a infirmitatii, a felului îndeletnicirii, a
departarii domiciliului de locul unde se afla bunurile minorului sau din alte motive
întemeiate, nu ar putea sa îndeplineasca aceasta sarcina.
c) Tutela este o sarcina gratuita (art. 121 C.fam.)
Totusi, tinând seama de munca depusa în administrarea averii si
de starea materiala a minorului si a tutorelui, autoritatea tutelara va putea stabili în
favoarea acestuia din urma o remuneratie care nu va depasi 10% din veniturile
bunurilor minorului.
d) Tutela este o sarcina personala, cel numit tutore fiind tinut sa
exercite el însusi atributiile calitatii sale. Numai autoritatea tutelara este îndrituita sa schimbe sau sa înlocuiasca pe tutore,în cazurile si în conditiile stabilire de lege.
e) Tutela se exercita sub supravegherea, îndrumarea si controlul
autoritatii tutelare (art. 136 C.fam.).
În acest sens, delegatii autoritatii tutelare are dreptul sa viziteze
copiii la locuinta lor si sa se informeze pe orice cale despre felul în care sunt îngrijiti, crescuti si educati.
Exercitarea tutelei
A. Exercitarea tutelei asupra persoanei minorului
Menirea tutelei, ca mijloc de înfaptuire a ocrotirii copilului, este
de a suplini ocrotirea parinteasca a acestuia. De aceea, continutul tutelei în aceasta
privinta, este identic cu cel al ocrotirii copilului prin parintii firesti. Concluzia poate fi desprinsa din cele stipulate în art. 123 C.fam., text care stabileste obligatiile tutorelui: „tutorele are obligatia de a îngriji de minor. El este obligat sa creasca copilul, îngrijind de sanatatea si dezvoltarea lui fizica, de educarea, învatatura si pregatirea profesionala a acestuia, potrivit cu însusirile lui”. Tutorele are obligatia de a ocroti minorul si de a-i asigura locuinta, dar si dreptul de a cere înapoierea copilului de la orice persoana când îl tine fara drept (art. 103 coroborat cu art. 125 C.fam.).
B. Exercitarea tutelei asupra bunurilor minorului
Sub aspect patrimonial, întinderea drepturilor si obligatiilor
tutorelui depinde de vârsta minorului:
• Când minorul nu a împlinit 14 ani, tutorele are obligatia
de a administra bunurile minorului si de a-l reprezenta în actele civile.
Actele civile vor fi încheiate de tutore în numele, dar pe seama
minorului.
Tutorele poate încheia singur, fara vreo încuviintare prealabila
acte de conservare a patrimoniului minorului si acte de administrare care pot include chiar înstrainarea unor bunuri supuse pieirii sau stricaciunii, precum si a bunurilor de valoare micasi care nu sunt folositoare minorului (art. 129 alin.final C.fam.).
Actele de dispozitie (înstrainarea sau angajarea bunurilor
minorului, renuntarea la drepturile sale patrimoniale, orice acte care depasesc dreptul de a administra) pot fi încheiate de tutore numai cu încuviintarea prealabila a autoritatii tutelare (art. 129 alin. 2 C.fam.).
Încuviintarea autoritatii tutelare mai este necesarasi pentru plata
creantelor pe care le au fata de minor tutorele, sotul, o ruda în linie dreapta ori fratii sau surorile tutorelui, precum si pentru ridicarea sumelor si hârtiilor de valoare depuse pe numele minorului la o casa de pastrare de stat (art. 126 alin. 2 si art. 131 C.am.).
Legea interzice tutorelui sa încheie anumite acte juridice:
-contracte de donatie si cele prin care se garanteaza obligatia
altuia (art. 129 alin. 1 C.fam.);
-acte juridice între tutore, sotul, o ruda în linie dreapta ori fratii si
surorile tutorelui, de o parte si minor de alta (art. 128 C.fam.)
• Când minorul a împlinit 14 ani, are capacitate de exercitiu
restrânsasi încheie singur acte civile, însa cu încuviintarea prealabila a tutorelui (art. 124 C.fam.).
Actele juridice pentru care tutorele copilului lipsit de capacitate
de exercitiu are nevoie de încuviintarea prealabila a autoritatii tutelare, presupun în
cazul minorului cu capacitate restrânsa de exercitiu, alaturi de încuviintarea tutorelui, si încuviintarea autoritatii tutelare (art. 133 alin. 3 C.fam.).
Actele juridice încheiate de minorul aflat sub tutela cu
nesocotirea cerintelor privitoare la reprezentarea prin tutore sau, dupa caz,
referitoare la încuviintarea prealabila a tutorelui sau/si a autoritatii tutelare sunt
anulabile (art. 133 alin. 4 C.fam.).
În exercitarea sarcinii sale tutorele este obligat sa prezinte
autoritatii tutelare dari de seama periodice privitoare la activitatea sa, precum si o
dare de seama generala, atunci când tutela înceteaza.
Încetarea tutelei
Cauze care determina încetarea tutelei, pot fi:
-împlinirea vârstei de 18 ani de catre minorul ocrotit;
-casatoria minorei peste 16 ani si dobândirea capacitatii depline de exercitiu de catre aceasta;
-parintii minorului au fost identificati, au reaparut (în urma disparitiei sau a declararii mortii) sau li s-a ridicat sanctiunea decaderii din drepturile parintesti;
-minorul moare sau este declarat mort prin hotarâre judecatoreasca definitiva;
-a fost ridicata punerea sub interdictie pronuntata împotriva parintilor firesti ai minorului.
Încetarea tutelei nu se confunda cu încetarea functiei tutorelui
care poate interveni în urmatoarele situatii:
-decesul tutorelui;
-îndepartarea de la tutela (când se iveste vreun caz prevazut de
art. 117 C.fam. care-l fac incapabil de a fi tutore sau daca tutorele savârseste un
abuz, o neglijenta grava, fapte care îl fac nevrednic, ori nu îsi îndeplineste multumitor sarcina (art. 138 alin. 2 C.fam.);
-înlocuirea tutorelui la cererea sa daca, pe parcursul exercitarii
tutelei survine oricare din situatiile care îndreptatesc refuzul sarcinii tutelei (art. 118 C.fam.).
Daca la încetarea functiei tutorelui nu înceteaza însasi tutela, pâna la numirea noului tutore autoritatea tutelara va desemna cu curator (art. 139 C.fam.).
Raspunderea tutorelui
a) Raspunderea civila a tutorelui poate fi patrimonialasi
nepatrimoniala.
Raspunderea nepatrimoniala specifica consta în îndepartarea de
la tutela atunci când savârseste un abuz, o neglijenta grava sau fapte care îl fac
nevrednic de a fi tutore (art. 138 alin. 2 C.fam.).
Raspunderea patrimoniala se întemeiaza pe principiile
raspunderii civile delictuale prevazute de art. 998-999 C.civ.. Aceasta forma a
raspunderii opereaza chiar si în cazul în care autoritatea tutelara a dat descarcare de
gestiune, întrucât tutorele trebuie sa raspunda pentru prejudiciile cauzate minorului
sau unor terti prin fapta sa219.
b) Raspunderea penala poate interveni atunci când faptele
savârsite în exercitiul functiei sale întrunesc elementele constitutive ale unei
infractiuni precum: rele tratamente aplicate minorului (art. 306 C.pen.); punerea în
pericol a unei persoane în neputinta de a se îngriji (art. 314 C.pen.); gestiunea
frauduloasa (art. 214 C.pen.).
c) Raspunderea administrativa intervine în cazul savârsirii unor
contraventii. Sanctiunea aplicabila este amendarea sau închisoarea
contraventionala.
|