OCROTIREA MINORILOR ÎN CAZURI SPECIALE

TUTELA MINORULUI

Tutela minorului, ca institutie juridica, grupeaza ansamblul

normelor juridice care reglementeaza ocrotirea unui minor lipsit de ocrotire

parinteasca prin intermediul unei persoane numite tutore si care-si exercita atributiile sub supravegherea autoritatii tutelare.

Deschiderea tutelei copilului minor are loc în acele situatii în care

ele este lipsit de ocrotirea ambilor parinti, datorita uneia din urmatoarele cazuri

prevazute de art. 113 C.fam.:

-ambii parinti sunt morti sau declarati morti;

-ambii parinti sunt necunoscuti sau disparuti;

-ambii parinti sunt pusi sub interdictie;

-ambii parinti sunt decazuti din drepturile parintesti;

-O.U.G. nr. 25/1997 prin art. 22 alin. 4 adauga la acestea cazul

desfacerii adoptiei daca, instanta, dispunând desfacerea adoptiei, constata ca nu

este în interesul minorului redobândirea drepturilor parintesti de catre parintii firesti ai acestuia si dispune, ca masura de protectie a copilului, instituirea tutelei.

Deschiderea tutelei are loc fie din oficiu, fie la sesizarea persoanelor obligate prin art. 115 C.fam. de a înstiinta autoritatea tutelata, în termen de 5 zile de la data la care au luat cunostinta de existenta unui copil lipsit de ocrotire, anume:

a) persoanele apropiate minorului, precum si administratorii si

locatarii casei în care locuieste minorul;

b) serviciul de stare civila, cu prilejul înregistrarii mortii unei

persoane, precum si biroul notarial de stat, cu prilejul deschiderii unei mosteniri;

c) instantele judecatoresti, procuratura si politia cu prilejul

pronuntarii, luarii sau executarii unor masuri privative de libertate;

d) organul administratiei de stat, organizatiile obstesti, institutiile

de ocrotire, precum si orice alta persoana.

Numirea tutorelui se face în toate cazurile prin decizia motivata a

autoritatii tutelare de la domiciliul minorului (art. 116 coroborat cu art. 159 lit. a

C.fam.), chiar daca instituirea tutelei, s-a hotarât de catre instanta judecatoreasca.

Alegerea tutorelui trebuie facuta astfel încât sa fie ocrotite interesele minorului,

preferabila fiind numirea unei rude. Însa, autoritatea tutelara va trebui satina seama

si de prevederile art. 117 C.fam., potrivit carora nu pot fi tutori:

-minorul sau cel pus sub interdictie;

-cel decazut din drepturile parintesti sau declarat incapabil de a

fi tutore;

-cel caruia i s-a restrâns exercitiul unor drepturi politice sau

civile, fie în temeiul legii, fie prin hotarâre judecatoreasca;

- cel lipsit, potrivit legii speciale, de dreptul de a alege si de a fi

ales deputat;

-cel care, exercitând o alta tutela, a fost îndepartat din aceasta;

- cel care, din cauza intereselor potrivnice cu ale minorului nu ar

putea îndeplini sarcina tutelei.

În cazul în care numirea unui tutore necesita un timp mai îndelungat, se poate numi provizoriu, un curator care sa reprezinte interesele minorului.

Caracterele generale ale tutelei

a) Tutela se exercita numai în interesul minorului (art. 114

C.fam.);

b) Tutela este o sarcina legala obligatorie si cel ce a fost numit

tutore nu poate refuza aceasta încredere decât în cazurile anume prevazute de lege

(art. 118 C.fam.):

- cel care are vârsta de saizeci de ani împliniti;

- femeia însarcinata sau mama unui copil mai mic de opt ani;

-cel care creste sau educa doi sau mai multi copii;

- cel care exercita o alta tutela sau o curatela;

- cel care, din cauza bolii, a infirmitatii, a felului îndeletnicirii, a

departarii domiciliului de locul unde se afla bunurile minorului sau din alte motive

întemeiate, nu ar putea sa îndeplineasca aceasta sarcina.

c) Tutela este o sarcina gratuita (art. 121 C.fam.)

Totusi, tinând seama de munca depusa în administrarea averii si

de starea materiala a minorului si a tutorelui, autoritatea tutelara va putea stabili în

favoarea acestuia din urma o remuneratie care nu va depasi 10% din veniturile

bunurilor minorului.

d) Tutela este o sarcina personala, cel numit tutore fiind tinut sa

exercite el însusi atributiile calitatii sale. Numai autoritatea tutelara este îndrituita sa schimbe sau sa înlocuiasca pe tutore,în cazurile si în conditiile stabilire de lege.

e) Tutela se exercita sub supravegherea, îndrumarea si controlul

autoritatii tutelare (art. 136 C.fam.).

În acest sens, delegatii autoritatii tutelare are dreptul sa viziteze

copiii la locuinta lor si sa se informeze pe orice cale despre felul în care sunt îngrijiti, crescuti si educati.

Exercitarea tutelei

A. Exercitarea tutelei asupra persoanei minorului

Menirea tutelei, ca mijloc de înfaptuire a ocrotirii copilului, este

de a suplini ocrotirea parinteasca a acestuia. De aceea, continutul tutelei în aceasta

privinta, este identic cu cel al ocrotirii copilului prin parintii firesti. Concluzia poate fi desprinsa din cele stipulate în art. 123 C.fam., text care stabileste obligatiile tutorelui: „tutorele are obligatia de a îngriji de minor. El este obligat sa creasca copilul, îngrijind de sanatatea si dezvoltarea lui fizica, de educarea, învatatura si pregatirea profesionala a acestuia, potrivit cu însusirile lui”. Tutorele are obligatia de a ocroti minorul si de a-i asigura locuinta, dar si dreptul de a cere înapoierea copilului de la orice persoana când îl tine fara drept (art. 103 coroborat cu art. 125 C.fam.).

B. Exercitarea tutelei asupra bunurilor minorului

Sub aspect patrimonial, întinderea drepturilor si obligatiilor

tutorelui depinde de vârsta minorului:

• Când minorul nu a împlinit 14 ani, tutorele are obligatia

de a administra bunurile minorului si de a-l reprezenta în actele civile.

Actele civile vor fi încheiate de tutore în numele, dar pe seama

minorului.

Tutorele poate încheia singur, fara vreo încuviintare prealabila

acte de conservare a patrimoniului minorului si acte de administrare care pot include chiar înstrainarea unor bunuri supuse pieirii sau stricaciunii, precum si a bunurilor de valoare micasi care nu sunt folositoare minorului (art. 129 alin.final C.fam.).

Actele de dispozitie (înstrainarea sau angajarea bunurilor

minorului, renuntarea la drepturile sale patrimoniale, orice acte care depasesc dreptul de a administra) pot fi încheiate de tutore numai cu încuviintarea prealabila a autoritatii tutelare (art. 129 alin. 2 C.fam.).

Încuviintarea autoritatii tutelare mai este necesarasi pentru plata

creantelor pe care le au fata de minor tutorele, sotul, o ruda în linie dreapta ori fratii sau surorile tutorelui, precum si pentru ridicarea sumelor si hârtiilor de valoare depuse pe numele minorului la o casa de pastrare de stat (art. 126 alin. 2 si art. 131 C.am.).

Legea interzice tutorelui sa încheie anumite acte juridice:

-contracte de donatie si cele prin care se garanteaza obligatia

altuia (art. 129 alin. 1 C.fam.);

-acte juridice între tutore, sotul, o ruda în linie dreapta ori fratii si

surorile tutorelui, de o parte si minor de alta (art. 128 C.fam.)

• Când minorul a împlinit 14 ani, are capacitate de exercitiu

restrânsasi încheie singur acte civile, însa cu încuviintarea prealabila a tutorelui (art. 124 C.fam.).

Actele juridice pentru care tutorele copilului lipsit de capacitate

de exercitiu are nevoie de încuviintarea prealabila a autoritatii tutelare, presupun în

cazul minorului cu capacitate restrânsa de exercitiu, alaturi de încuviintarea tutorelui, si încuviintarea autoritatii tutelare (art. 133 alin. 3 C.fam.).

Actele juridice încheiate de minorul aflat sub tutela cu

nesocotirea cerintelor privitoare la reprezentarea prin tutore sau, dupa caz,

referitoare la încuviintarea prealabila a tutorelui sau/si a autoritatii tutelare sunt

anulabile (art. 133 alin. 4 C.fam.).

În exercitarea sarcinii sale tutorele este obligat sa prezinte

autoritatii tutelare dari de seama periodice privitoare la activitatea sa, precum si o

dare de seama generala, atunci când tutela înceteaza.

Încetarea tutelei

Cauze care determina încetarea tutelei, pot fi:

-împlinirea vârstei de 18 ani de catre minorul ocrotit;

-casatoria minorei peste 16 ani si dobândirea capacitatii depline de exercitiu de catre aceasta;

-parintii minorului au fost identificati, au reaparut (în urma disparitiei sau a declararii mortii) sau li s-a ridicat sanctiunea decaderii din drepturile parintesti;

-minorul moare sau este declarat mort prin hotarâre judecatoreasca definitiva;

-a fost ridicata punerea sub interdictie pronuntata împotriva parintilor firesti ai minorului.

Încetarea tutelei nu se confunda cu încetarea functiei tutorelui

care poate interveni în urmatoarele situatii:

-decesul tutorelui;

-îndepartarea de la tutela (când se iveste vreun caz prevazut de

art. 117 C.fam. care-l fac incapabil de a fi tutore sau daca tutorele savârseste un

abuz, o neglijenta grava, fapte care îl fac nevrednic, ori nu îsi îndeplineste multumitor sarcina (art. 138 alin. 2 C.fam.);

-înlocuirea tutorelui la cererea sa daca, pe parcursul exercitarii

tutelei survine oricare din situatiile care îndreptatesc refuzul sarcinii tutelei (art. 118 C.fam.).

Daca la încetarea functiei tutorelui nu înceteaza însasi tutela, pâna la numirea noului tutore autoritatea tutelara va desemna cu curator (art. 139 C.fam.).

Raspunderea tutorelui

a) Raspunderea civila a tutorelui poate fi patrimonialasi

nepatrimoniala.

Raspunderea nepatrimoniala specifica consta în îndepartarea de

la tutela atunci când savârseste un abuz, o neglijenta grava sau fapte care îl fac

nevrednic de a fi tutore (art. 138 alin. 2 C.fam.).

Raspunderea patrimoniala se întemeiaza pe principiile

raspunderii civile delictuale prevazute de art. 998-999 C.civ.. Aceasta forma a

raspunderii opereaza chiar si în cazul în care autoritatea tutelara a dat descarcare de

gestiune, întrucât tutorele trebuie sa raspunda pentru prejudiciile cauzate minorului

sau unor terti prin fapta sa219.

b) Raspunderea penala poate interveni atunci când faptele

savârsite în exercitiul functiei sale întrunesc elementele constitutive ale unei

infractiuni precum: rele tratamente aplicate minorului (art. 306 C.pen.); punerea în

pericol a unei persoane în neputinta de a se îngriji (art. 314 C.pen.); gestiunea

frauduloasa (art. 214 C.pen.).

c) Raspunderea administrativa intervine în cazul savârsirii unor

contraventii. Sanctiunea aplicabila este amendarea sau închisoarea

contraventionala.