AFINITATEA

Legatura unuia dintre soti cu rudele celuilalt sot este desemnata

prin notiunea de afinitate. Între soti nu exista nici rudenie, nici afinitate. Sotii

„constituie o uniune distincta, cu legaturi ce nu pot fi asimilate nici cu rudenia, nici cu afinitatea, ele constituind raporturi specifice de casatorie”.

În tacerea legii, regulile privind felurile rudeniei firesti si stabilirea

gradului acesteia se aplica, prin asemanare, si prin afinitati. În consecinta, un sot

este afinul rudelor celuilalt sotsi în acelasi fel si grad în care acest din urma sot este

ruda cu rudele sale.

Rudele unuia dintre soti sunt afini cu celalalt sot, indiferent daca rudenia este din casatorie, din afara casatoriei sau din adoptie.

Fiind un efect al casatoriei si al rudeniei, afinitatea exista numai

în masura în care acestea sunt legalmente stabilite. Astfel, afinitatea dureaza pâna la încetarea sau desfacerea casatoriei care a generat-o. Cu toate acestea, în conditiile prevazute de lege, unele efecte juridice ale afinitatii se pot mentine. Bunaoara, obligatia de întretinere dintre parintele vitreg si copilul vitreg reglementata de art. 48 C.fam., dainuieste chiar dupa desfacerea casatoriei170.

Proba afinitatii se face prin dovada rudeniei si a casatoriei din care rezulta.

În cazurile anume prevazute de lege, afinitatea produce efecte juridice.

Exemple:

-în materie de nedemnitate succesorala (art. 656 C.civ.);

-în materie de recuzare a judecatorilor (art. 27-28 C.proc.civ.);

- în materie de stramutare a proceselor (art. 37-39 C.proc.civ.);

- în materia martorilor (art. 189-190 C.proc.civ.);

- în materia societatilor comerciale (Legea nr. 31 din 1990).