CONDITIILE DE FOND SI LIPSA IMPEDIMENTELOR LA CASATORIE

Terminologie: Clasificare:

Pentru încheierea valabila a unei casatorii, legiuitorul a prevazut

necesitatea îndeplinirii anumitor conditii de fond, precum si respectarea unor conditii de forma, dupa cum în prezenta anumitor împrejurari, expres determinate, e interzis încheierea casatoriei. Asadar, este vorba pe de o parte de conditii de fond si de forma la încheierea casatoriei, iar pe de alta parte de impedimente.

Prin conditii de fond se înteleg acele împrejurari care este

necesar sa existe la încheierea casatoriei pentru ca ea sa fie valabila. Conditiile de

fond sunt: vârsta legala pentru casatorie; consimtamântul viitorilor soti; diferenta de sex; comunicarea reciproca a starii sanatatii viitorilor soti.

Impedimentele la casatorie desemneaza acele împrejurari de

fapt sau de drept a caror existenta împiedica încheierea casatoriei. Acestea sunt:

existenta unei casatorii anterioare nedesfacute a unuia dintre soti; rudenia în mod

prohibit de lege; adoptia, tutela, alienatia sau debilitatea mentala.

Desigur ca s-ar putea vorbi numai de conditii de fond de la

încheierea casatoriei, incluzând în aceasta notiune si existenta impedimentelor dupa cum s-ar putea mentiona numai impedimentele, daca în ele ar fi incluse si conditiile de fond formulate negativ15. Însa, se considera utila delimitarea conditiilor de fond de impedimente , întrucât conditiile de fond trebuie dovedite ca fiind îndeplinite de cei care vor sa se casatoreasca, pe când impedimentele nu trebuie dovedite, fiind suficient ca viitorii soti sa declare ca ele nu exista (art. 13 C.fam.). Existenta impedimentelor poate fi invocata de catre terti pe calea opozitiei la casatoriei (art. 14 C.fam.) sau din oficiu de catre ofiterul de stare civila (art. 14 C.fam.). Legiuitorul consacra, în art. 13-14 C.fam., conceptul de impedimente prin sintagma „piedica legala la casatorie”.

Conditii de fond la încheierea casatoriei:

Codul familiei prevede în mod expres trei conditii de fond la

încheierea casatoriei: vârsta matrimoniala (art. 4 C.fam.); comunicarea starii sanatatii (art. 10 C.fam.) si consimtamântul viitorilor soti (art. 16 C.fam.). La acestea mai trebuie adaugata conditia diferentei de sex care, desi nu este consacrata în mod expres, rezulta implicit din reglementarile consacrate relatiilor de familie si este admisa ca atare de literatura de specialitate16.

1. Vârsta matrimoniala (vârsta legala pentru casatorie).

Legea stabileste o vârsta minima pentru încheierea casatoriei.

Astfel, potrivit dispozitiilor art. 4 C.fam. „barbatul se poate casatori numai daca a

împlinit vârsta de 18 ani, iar femeia numai daca a împlinit 16 ani”.

Aceasta vârsta minima legala este determinata de ratiuni de

ordin biologic si social-moral, urmarind ca viitorii soti sa aiba aptitudinea fizica de a se casatori si aptitudinea morala de a încheierea casatoria. Mai exact, legea permite casatoria numai persoanelor pubere, pentru ca aceasta sa nu fie vatamatoare sanatatii viitorilor soti si sa le permita procrearea de copii sanatosi si normali. În al doilea rând, din punct de vedere psihic si moral, viitorii sot trebuie sa fi dobândit maturitatea necesara întelegerii importantei actului juridic a casatoriei si asemanarii în deplina cunostinta de cauza a îndatoririlor pe care le implica decizia lor17. În cele din urma, din punct de vedere juridic, casatoria este un act juridic, ca atare presupune existenta discernamântului pentru a asigura un consimtamânt constient si liber.

În mod exceptional, femeia care nu a împlinit 16 ani poate obtine

dispensa pentru încheierea casatoriei. Dispensa de vârsta se acorda de catre

presedintele consiliului judetean sau, dupa caz, în functie de domiciliul solicitantei, de catre primarul general al capitalei, cu îndeplinirea urmatoarelor conditii:

-minora a împlinit 15 ani;

-exista motive temeinice care justifica dispensa (de

exemplu: graviditatea, boala);

-exista avizul medical favorabil, din care sa rezulte ca persoana este suficient de maturizata somatic si intelectual18.

Conform dispozitiilor art. 8 din Legea nr. 119/1996 privitoare la

actele de stare civila, în cazul în care casatoria urmeaza a se încheia între cetateni

români pe o nava româna aflata în afara granitelor tarii, dispensa de vârsta se acorda de catre comandantul navei19.

Legea nu stabileste o vârsta maxima pâna la care o persoana se

poate casatori. În consecinta, este valabila exclusiv casatoria in extremis vitae (în

pragul mortii), cu toate ca scopul casatoriei – întemeierea unei familii – nu mai poate fi realizat. De regula, asemenea casatorii se încheie pentru a legaliza situatii de fapt preexistente. Diferenta de vârsta dintre viitorii soti nu este relevanta sub aspectul valabilitatii casatoriei. Unii autori20 apreciaza însa ca o diferenta nefiresc de mare poate constitui indiciul, nu si dovada incontestabila, a fictivitatii, a caracterului (stimulat) al casatoriei.

2. Consimtamântul la casatorie al viitorilor soti.

Existenta consimtamântului la casatorie al viitorilor soti este o

cerinta fundamentala, indispensabila a actului juridic al casatoriei. Casatoria se

încheie prin consimtamântul liber al viitorilor soti (art. 1 alin. 3, art. 16 si 17 C.fam. si art. 48, pct. 1 din Constitutia României).

Consimtamântul la încheierea casatoriei trebuie sa aiba la baza relatiile de ordin personal, de afectiune si de încredere între viitorii soti. Manifestarea de vointa a viitorilor soti de a se casatori împreuna se concretizeaza în raspunsul

afirmativ la întrebarea ofiterului de stare civila adresata fiecaruia dintre ei, în sensul ca vor sa se casatoreasca între ei (art. 1 alin. 1 din Legea actelor de stare civila nr. 119/1996). În cazul casatoriei dintre un cetatean român si un strain sau între cetateni straini, daca unul sau ambii soti nu cunosc limba româna, precum si atunci când unul sau ambii soti sunt surdo-muti, se va lua act de consimtamântul lor prin intermediul unui interpret autorizat încheindu-se în acest sens un proces-verbal (art. 32 din Legea nr. 119/1996).

Lipsa consimtamântului la casatorie poate fi materiala sau psihica.

Având în vedere faptul ca încheierea casatoriei se realizeaza în

prezenta delegatului de stare civila, deci consimtamintele viitorilor soti se exprima în fata acestuia, face ca, în mod practic, cazurile de lipsa de consimtamânt la casatorie sa se întâlneasca rar. Teoretic, ne-am afla într-o asemenea situatie când ofiterul de stare civila ar declara încheiata casatoria în lipsa unuia sau a ambilor soti sau în ciuda raspunsului negativ ori a refuzului de a raspunde a unuia sau a ambilor soti.

Lipsa psihica a consimtamântului apare în cazul alienatilor si al

debililor mintali, precum si a celor lipsiti vremelnic de facultatile mintale. În acest sens dispozitiile art. 9 C.fam. prevad ca sunt opriti sa se casatoreasca alienatul mintal, debilul mintal si cel care este lipsit vremelnic de facultatile mintale, atâta vreme cât nu are discernamântul faptelor sale. În concluzie, casatoria persoanei vremelnic lipsita de facultati mintale este oprita, dar numai pe timpul cât nu are discernamântul faptelor sale, în timp ce, casatoria alienatului sau a debilului mintal este interzisa, inclusiv în perioadele de luciditate pasagera, din considerente care privesc cerinta consimtamântului, dar si interesul de ordin medical si social al prevenirii riscului unor descendente nesanatoase22.

Pentru a fi valabil exprimat, consimtamântul trebuie sa

îndeplineasca anumite conditii: sa fie neviciat, sa fie actual, sa fie dat personal,

simultan si public si constatat de catre ofiterul de stare civila.

• Consimtamântul neviciat

Similar dreptului comun, în materie de casatorie viciile de

consimtamânt sunt eroarea, dolul si violenta (art. 21 C.fam.) cu unele particularitati.

Eroarea – definita în general ca falsa reprezentare a realitatii în

momentul încheierii actului juridic23 , constituie viciu de consimtamânt numai daca priveste identitatea fizica a celuilalt sot (art. 21 C.fam.). Orice alta eroare asupra unor calitati fizice sau psihice, asupra caracterului, temperamentului, în privinta pregatirii profesionale, conditiei sociale sau materiale, sau chiar asupra statului civil al viitorului sot, nu afecteaza valabilitatea casatoriei24.

În general, în practica sau constatat cazuri de viciere a consimtamântului prin dol (viclenie) în situatii de ascundere de catre femeie a starii de graviditate, rezultata din relatiile intime avute înainte de casatorie cu alt barbat decât sotul ei25, ascunderea unei boli grave, incompatibila cu desfasurarea normala a vietii de familie26, etc. Asadar, dolul (viclenia) viciaza consimtamântul viitorului sot

prin eroarea provocata ca urmare a mijloacelor viclene folosite împotriva sa.

Domeniul de aplicare al dolului este mai întins decât al erorii,

putând purta si asupra altor elemente decât identitatea fizica a celuilalt sot, si anume asupra unor calitati ale viitorului sau sot, pe care, daca le-ar fi cunoscut, nu ar fi încheiat casatoria, însa aceste calitati trebuie sa fie necesare pentru încheierea unei casatorii (de exemplu, eroarea provocata prin mijloace viclene asupra starii sanatatii unuia din viitorii soti).

Violenta – constând în constrângerea fizica sau morala exercitata asupra viitorului sot, constituie vicii de consimtamânt daca temerea insuflata prin actele de violenta a fost decisiva la încheierea casatoriei.

Datorita conditiilor în care se încheie casatoria este aproape imposibil sa se întâlneasca violenta prin constrângere fizica. Însa violenta poate fi provocata si prin constrângere morala. Astfel, în cazul în care la încheierea casatoriei consimtamântului unuia dintre viitorii soti a fost viciat prin violenta exercitata de tatal acestuia, casatoria va fi declarata nula daca actiunea a fost introdusa în termenul legal.

• Consimtamântul actual.

Caracterul actual al consimtamântului este asigurat prin cerinta prezentei personale si simultane a viitorilor soti la încheierea casatoriei (art. 16 C.fam.); în aceasta materie, reprezentarea uneia sau ambelor parti este exclusa.

Prin simultaneitatea exprimarii consimtamântului trebuie înteles ca el urmeaza a fi exprimat de catre ambii soti la data celebrari casatoriei, prin raspunsuri consecutive, la întrebarea ofiterului de stare civila daca doresc sa se casatoreasca.

• Consimtamântul trebuie constatat direct de catre ofiterul de stare civila.

Ofiterul de stare civila nu va putea declara casatoria încheiata decât dupa ce va constata direct ca viitorii soti si-au exprimat liber, în fata sa, consimtamântul, fie la serviciul de stare civila, fie în locul prevazut de legea speciala, astfel cum rezulta din prevederile art. 16 C.fam.

3. Comunicarea reciproca a starii de sanatate.

Art. 10 C.fam. prevede: „Casatoria nu se va încheia daca viitorii

soti nu declara casi-au comunicat reciproc starea sanatatii lor”. Aceasta comunicare

a starii sanatatii se realizeaza prin certificate medicale privind pe viitorii soti, care se anexeaza la declaratia de casatorie.

În practica judiciara28, s-a considerat ca omisiunea voita a viitorului sot de a aduce la cunostinta celuilalt boala de care sufera, constituie, în principiu, un motiv de anulare a casatoriei.

Acelasi text de lege (art. 10 C.fam.) face mentiunea ca, în cazul în care printr-o lege speciala, este oprita casatoria unor persoane care sufera de anumite boli, se vor aplica prevederile acelei legi. O asemenea lege speciala este Decretul privind mentionarea bolilor venerice nr. 41/1953 care, prin art. 8, opreste casatoria persoanelor afectate de o boala venerica în forma transmisibila.

4. Diferenta de sex.

Aceasta conditie, desi neprevazuta în mod expres de lege,

rezulta implicit din numeroase texte ale Codului familiei (art. 1,4,5,20,25,47,52,53, si 60 C.fam.) si este considerata unanim în literatura de specialitate ca cerinta legala de fond la casatorie29.

Încheierea casatoriei, fara îndeplinirea acestei conditii, duce la nulitatea absoluta a ei, fiind o conditie de esenta a casatoriei.

Diferentierea sexuala se dovedeste prin certificate de nastere

care atestasi sexul persoanei.

Impedimente la încheierea casatoriei:

Impedimentele sau „piedicile” la încheierea casatoriei sunt prevazute în mod expres de lege în art. 5-9 C.fam., iar în prezenta unei asemenea

împrejurari casatoria nu se poate încheia. Impedimentele se invoca împotriva

viitorilor soti pe calea opozitiei la casatorie sau prin oficiul de catre delegatul starii

civile.

1. Existenta unei casatorii anterioare nedesfacute a unuia dintre soti.

Legislatia noastra promoveaza principiul monogamiei, principiu care nu admite contemporaneitatea a doua sau mai multe casatorii, deopotriva valabile. Art. 5 C.fam. îl consacra în mod expres: „este oprit sa se casatoreasca

barbatul care este casatorit sau femeia care este casatorita”. Aceasta înseamna ca

cei ce doresc sa se casatoreasca trebuie sa fie celibatari, divortati sau vaduvi.

Nerespectarea interdictiei este sanctionata cu nulitatea absoluta a celei de a doua

casatorii31 (art. 19 C.fam.) si, de asemenea, atrage incidenta legii penale pentru

savârsirea infractiunii de bigamie (prevazutasi pedepsita de art. 303 Cod penal).

Nulitatea absoluta poate fi invocata de catre orice persoana interesata, iar actiunea este impresciptibila. Starea de persoana casatorita intereseaza la data încheierii celei de a doua casatorii.

O situatie deosebita exista în cazul declararii judecatoresti a mortii unei persoane casatorite. Astfel, în cazul în care sotul din prima casatorie este declarat mort prin hotarâre judecatoreasca, iar celalalt sot se recasatoreste si, ulterior, sotul declarat mort se întoarce, ceea ce duce la anularea hotarârii declarative de moarte în temeiul dispozitiilor art. 22 C.fam., prima casatorie este considerata desfacuta pe data încheierii celei de a doua. Prin urmare, pentru sotul recasatorit nu exista bigamie.

Principiul monogamiei este de ordine publica. De aceea, impedimentul izvorât din existenta unei casatorii anterioare se aplica inclusiv cetateanului strain care ar dori sa se casatoreasca pe teritoriul tarii noastre, chiar daca legea sa nationala permite poligamia sau poliandria, însa casatoriile sale, încheiate în afara granitelor României nu vor putea fi desfiintate pentru bigamie.

2. Rudenia.

Legatura de rudenie reprezinta un impediment la încheierea

casatoriei din ratiuni de ordin biologic, medical, caci uniunile dintre rudele apropiate nu asigura descendenti sanatosi si de ordin moral, deoarece uniunile dintre rude apropiate ar avea o influenta negativa asupra vietii de familie.

Potrivit art. 6 alin. 1 C.fam. : „este oprita casatoria între rudele în

linie dreapta, precum si între cele în linie colaterala pâna la al patrulea grad inclusiv”. Astfel, nu se vor putea casatori: tatal cu fiica, mama cu fiul, bunicii cu nepotii, etc.; fratii si surorile, unchii cu matusile, pe de o parte si nepotii pe de alta, si, de asemenea, verii primari. Rudenia este impediment la casatorie indiferent daca este din casatorie sau din afara casatoriei.

Si în cazul adoptiei, chiar daca înceteaza legaturile de rudenie

între adoptat si rudele sale firesti, casatoria este oprita în aceleasi conditii cu cele

expuse deja.

La cerere, pentru motive temeinice, presedintele consiliului

judetean sau, dupa caz, primarul general al municipiului Bucuresti, poate încuviinta casatoria între rudele în linie colaterala de gradul al patrulea (art. 6 alin. 2 C.fam.). Conditia „motivelor temeinice” sugereaza aceeasi gama de împrejurari care poate justifica dispensa de vârsta în cazul femeii minore.

3. Adoptia.

Pentru a preveni suprapunerile între relatii de familie

incompatibile de asta data din considerente preponderent morale, art. 7 C.fam.

interzice casatoria implicând relatiile de adoptie, între urmatoarele categorii de

persoane:

-între adoptator sau descendentii lui, pe de o parte, si cel

adoptat ori descendentii lui, si pe de alta parte;

-între copiii celui care adopta, si pe de alta parte, si cel adoptat si

copiii lui, pe de alta parte;

-între cei adoptati de catre aceeasi persoana.

Potrivit obiectivului 2 din acelasi text, pentru motive temeinice,

presedintele consiliului judetean (sau, dupa caz, în functie de domiciliul solicitantilor, primarul general al capitalei), poate încuviinta casatoria între copiii adoptatorului, pe de-o parte, si cel adoptat sau copiii acestuia, pe de alta parte; la fel, poate fi încuviintata casatoria între cei adoptati de acelasi parinte adoptiv.

În acest sens, noua reglementare juridica în materia adoptiei  (O.U.G. nr. 25/1997), prin dispozitiile art. 1, stabileste ca, în cazul adoptiei, adoptatul devine ruda cu rudele adoptatorului ca un copil firesc al acestuia, iar drepturile si

îndatoririle izvorâte din filiatie între adoptat si parintii sai firesti si rudele acestuia

înceteaza, astfel încât casatoria este oprita între adoptat si rudele sale din adoptie la

fel ca si între rudele sale firesti.

4. Tutela.

Impedimentul rezulta din prevederile art. 8 C.fam., potrivit carora:

„în timpul tutelei, casatoria este oprita între tutore si persoana minora ce se afla sub

tutela sa”. Practic interdictia priveste numai tutorele si femeia minora aflata sub

tutela, fiindca numai femeia se poate casatori în timpul minoritatii, deci în timpul

tutelei, de la vârsta de 16 ani, în mod exceptional, de la vârsta de 15 ani împliniti.

Impedimentul rezultând din tutela se întemeiaza pe ratiuni de

ordin moral, având în vedere faptul ca tutorele are datoria de a ocroti pe minor, de a se îngriji de cresterea lui întocmai ca un parinte, dar si pe ratiuni de ordin material (tutorele nu se poate sustrage pe calea casatoriei obligatiei de a da socoteala despre modul în care au fost administrate bunurile minorei34).

5. Alienatia sau debilitatea mintala.

Articolul 9 C.fam. dispune ca este oprit sa se casatoreasca

alienatul mintal, debilul mintal, precum si cel care este lipsit vremelnic de facultatile mintale, cât timp nu are discernamântul faptelor sale. Textul de lege distinge între doua situatii:

- privind pe alienatul si debilul mintal;

-privind pe cel lipsit vremelnic de facultatile mentale.

Alienatii si debilii mintal sunt opriti sa se casatoreasca atât

pentru ratiuni legate de consimtamânt, neputând exprima un consimtamânt valabil,

cât si din considerente de ordin biologic si social, pentru a asigura si conserva

sanatatea populatiei prin preîntâmpinarea unor descendente nesanatoase. Astfel se

explicasi faptul ei nu pot încheia casatorii nici în perioadele de luciditate si indiferent daca au fost pusi sau nu sub interdictie.

Lipsa vremelnica a facultatilor mintale constituie piedica legala

temporara la încheierea casatoriei, fiind activa numai în intervalul de timp în care

persoana nu are discernamântului faptelor sale datorita unor cauze diverse precum:

boala, betia, hipnoza, etc .

Sanctiunea de drept civil, aplicabila în cazul încheierii casatoriei

de catre alienatul sau debilul mintal, este nulitatea absoluta, justificata tocmai de

lipsa totala a discernamântului, si poate fi invocata pe calea actiunii în constatarea

nulitatii de orice persoana interesata, actiunea fiind impresciptibila. În ceea ce-l

priveste pe cel lipsit vremelnic de facultatile mintale, sanctiunea este nulitatea relativa si poate fi invocata de cel indus în eroare, prin actiunea de anulare, care trebuie introdusa în termenul de 6 luni prevazut de art. 21 C.fam.36.

Clasificare impedimentelor la casatorie:

În literatura de specialitate clasificare impedimentelor la casatorie se face dupa doua criterii. Astfel, dupa criteriul sanctiunii care intervine în cazul încheierii casatoriei cu ignorarea lor, impedimentele se împart în dirimante si

prohibitive, iar dupa criteriul persoanelor între care este oprita casatoria, în absolute si relative.

Impedimentele dirimante sunt acelea a caror încarcare atrage

nulitatea casatoriei încheiate, si anume: existenta unei casatorii anterioare

nedesfacute, rudenia în gradul prevazut de lege, rudenia în linie dreapta izvorâta din adoptie, alienatia si debilitatea mintala.

Impedimentele prohibitive sunt acelea care nu atrag nulitatea

casatoriei, ci numai sanctiuni de natura administrativa aplicabile functionarului care a încheiat casatoria în pofida reglementarilor legale. Sunt impedimente prohibitive: adoptia, respectiv casatoria dintre copiii adoptatorului si adoptat sau copii sai, precum si între cei adoptati de aceeasi persoanasi relatia izvorâta din tutela.

Impedimentele absolute sunt acelea care opresc încheierea casatoriei unei anumite

persoane cu orice alta persoana, în timp ce impedimentele relative sunt acelea care

opresc încheierea casatoriei unei anumite persoane cu o anumita alta persoana.

Dintre toate impedimentele numai alienatia si debilitatea mintala cu caracter absolut, în sensul ca opresc casatoria subiectului cu orice alta persoana, interdictia având caracter permanent si definitiv.