Caile de atac

Consideratii generale asupra cailor de atac

Caile de atac sunt mijloace sau remedii juridice procesuale prin intermediul carora se poate solicita verificarea legalitatii si temeiniciei hotararilor judecatoresti si in final remedierea greselilor savarsite. Ele sunt indispensabile in orice sistem procesual, pentru remedierea eventualelor greseli de judecata sau de ordin strict procedural. De aceea legiuitorul a acordat importanta cuvenita reglementarii detaliate a modului de exercitare a cailor legale de atac.

O caracteristica comuna a cailor legale de atac rezida in aceea ca ele se adreseaza, de regula, instantelor ierarhic superioare. in acest fel se realizeaza un control judiciar eficient asupra hotararilor judecatoresti pronuntate de judecatorii de la instantele inferioare.

Clasificarea cailor de atac

Exista o mare diversitate de solutii in dreptul comparat in legatura cu numarul si natura cailor de atac. O atare constatare este valabila si in dreptul romanesc, si aceasta cu atat mai mult cu cat prin Legea nr.59/1993 a fost reintrodus in legislatia noastra apelul. Aceasta diversitate impune si necesitatea unei sistematizari si clasificari a cailor legale de atac.

            Tendinta moderna este insa aceea a restrangerii cailor legale de atac. in acest sens, unul dintre proceduristii latino-americani preciza ca: "Tendinta timpurilor noastre este aceea de a spori puterile judecatorului si a reduce numarul recursurilor: este triumful unei justitii prompte si ferme asupra necesitatii de a avea o justitie buna dar lenta". Evident, un punct de reflexie si pentru legiuitorul roman. Reflectie care trebuie sa poarte asupra echilibrului dintre necesitatea unei justitii prompte si indispensabilitatea cailor legale de atac, caci in dreptul modern, fara existenta acestora, ideea de justitie nici nu poate fi conceputa.

            in doctrina au fost folosite mai multe criterii pentru clasificarea cailor de atac.

1) Cai ordinare si cai extraordinare de atac

            Criteriul distinctiv al acestei clasificari vizeaza conditiile de exercitare a cailor legale de atac. Aceasta distinctie este considerata de unii autori ca fiind fundamentala, fapt pentru care unii doctrinari nu se refera la alte clasificari. Caile ordinare de atac sunt acelea care pot fi exercitate de oricare din parti si pentru orice motiv. Drept urmare ideea de cale ordinara de atac evoca ideea unei libertati depline de exercitare a acesteia, fara nici un fel de conditii restrictive.

            in aceasta privinta este de observat ca in Codul de procedura civila astfel cum a fost modificat prin O.U.G. nr.138/2000, si O.U.G. nr.59/2001 doar apelul este inclus la caile ordinare de atac. De asemenea Codul de procedura civila consacra ca fiind cai extraordinare de atac recursul, contestatia in anulare, revizuirea, recursul in interesul legii si recursul in anulare. Punctul de legatura dintre caile extraordinare de atac il reprezinta conditiile restrictive in care ele pot fi exercitate. in principiu aceste conditii se refera la motivele limitativ prevazute de lege pentru care pot fi exercitate caile extraordinare de atac.

2) Cai de atac de reformare si cai de atac de retractare

            Aceasta clasificare este importanta si ea sub multiple aspecte. Doctrina foloseste ca principal criteriu de distinctie instanta competenta a se pronunta asupra cailor de atac. Caile de atac de reformare sunt considerate acelea care se solutioneaza de o instanta superioara spre a declansa controlul judiciar. Sunt considerate cai de atac de reformare apelul, recursul si recursul in anulare. in schimb, caile de retractare sunt de competenta instantei care a pronuntat hotararea atacata. Fac parte din aceasta ultima categorie contestatia in anulare si revizuirea.

3) Cai de atac devolutive si cai de atac nedevolutive

            Caile de atac devolutive sunt acele care pot reedita judecata in fond. Aceasta se realizeaza insa numai in limita a ceea ce s-a solicitat prin actiune si in limita a ceea ce formeaza obiectul caii de atac. Calea de atac devolutiva tipica este apelul. in conditiile art.304 (1) C.proc.civ. si recursul are un caracter devolutiv. Celelalte cai de atac au un caracter nedevolutiv, caci ele nu pot determina in principiu, o noua judecata in fond. in aceasta categorie se include indeosebi recursul.

            Celelalte cai de atac nu se subsumeaza clasificarii de fata, caci ele ocupa o pozitie speciala, chiar daca in unele cazuri determina o judecata in fond.

4) Cai de atac comune si cai de atac speciale

            Criteriul acestei distinctii vizeaza dreptul de a exercita caile de atac. Cand acest drept apartine partilor sau procurorului ne aflam in prezenta unei cai de atac comune. Cand un atare drept este recunoscut numai unui subiect de drept ne aflam in prezenta unei cai de atac speciale. Au acest caracter recursul in interesul legii si recursul in anulare. Cele doua cai de atac pot fi exercitate numai de procurorul general de pe langa Curtea Suprema de Justitie.

5) Cai de atac suspensive si cai de atac nesuspensive de executare

            Aceasta distinctie se face in functie de efectele pe care le produce declararea caii de atac asupra posibilitatilor de declansare imediata a executarii silite. in sistemul procesual in vigoare numai apelul se infatiseaza ca o cale suspensiva de executare. Recursul, revizuirea, recursul in anulare, contestatia in anulare si recursul in interesul legii sunt cai de atac nesuspensive de executare.

Reguli privind instituirea si exercitarea cailor de atac

Legalitatea cailor de atac. in afara cailor de atac prevazute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale in scopul de a obtine reformarea sau retractarea unei hotarari judecatoresti. Principiul enuntat decurge si din prevederile inscrise in art.128 din Constitutie. Acest text consacra dreptul partilor si al Ministerului Public de a folosi caile de atac dar adauga ca ele se pot exercita "in conditiile legii".

          Ierarhia cailor de atac. Principiul ierarhiei cailor de atac decurge din modul de organizare a instantelor judecatoresti intr-un sistem piramidal. Aceasta inseamna ca in principiu nu se poate exercita o cale extraordinara de atac atat timp cat partea are la dispozitie o cale ordinara de atac.

            Unicitatea dreptului de a exercita o cale de atac. Dreptul de a exercita o cale de atac este in principiu, unic si se epuizeaza odata cu exercitarea lui. Aceasta inseamna ca nimanui nu-i este ingaduit de a uza de doua ori de una si aceeasi cale de atac. in caz contrar, exceptia puterii lucrului judecat va putea fi invocata de cel interesat sau de instanta din oficiu spre a anihila calea de atac inadmisibila.

            Neagravarea situatiei partii in propria cale de atac. Codul de procedura civila nu a consacrat, in mod expres, asa cum a facut-o Codul de procedura penala, principiul neagravarii situatiei partii in propria sa cale de atac -non reformatio in pejus-. Cu toate acestea o parte a doctrinei si practica judiciara au considerat in mod constant ca acest principiu se aplica si in materie civila.

1. Apelul. Consideratii generale

            Calea  de atac a apelului este mijlocul procedural prin care partea nemultumita de hotararea primei instante sau procurorul, solicita instantei ierarhic superioare, in conditiile prevazute de lege, reformarea hotararii atacate ori anularea acesteia.

Analizand elementele apelului, avem in vedere: subiectele (persoanele sau organele care pot exercita apelul), obiectul (hotararile care pot fi atacate cu apel) si cauza (motivele ce pot fi invocate de partea nemultumita de hotararea atacata).

Subiectele apelului. Cu privire la subiectele apelului Codul de procedura civila face o singura precizare la art.283, unde dispune ca partea care a renunta expres la apel cu privire la o hotarare, nu mai are dreptul de face apel. Pentru a putea declara apel impotriva unei hotarari in prima instanta, persoana trebuie sa fi fost parte in proces, intrucat, in principiu, hotararea produce efecte numai fata de partile care s-au judecat in fata primei instante. Au calitatea de parte si succesorii in drepturi ai partilor precum si cei carora legea le recunoaste calitatea procesuala activa. Partile in apel se numesc apelant (cel ce a introdus apelul) si intimat (cel impotriva caruia se exercita apelul).

Obiectul apelului. Art.282 alin.1 din C.proc.civ. prevede ca  "Hotararile date in prima instanta de judecatorie sunt supuse apelului la tribunal, iar hotararile date in prima instanta de catre tribunal sunt supuse apelului la curtea de apel". Rezulta in primul rand regula ca pot fi atacate prin intermediul acestei cai de atac toate hotararile date in prima instanta, indiferent daca s-au pronuntat in fond sau nu, apelul fiind calea de atac obisnuita, care permite judecarea in fata unei instante superioare, un al doilea grad de jurisdictie. Exista unele situatii in care legiuitorul a suprimat dreptul de apel, prevazand fie ca hotararea este definitiva, fie ca hotararea se da fara drept de apel.

Cauza apelului. Referitor la cauza, apelul este singura cale de atac pentru care legea nu prevede expres motivele de exercitare. Asadar, cauza apelului consta in expunerea sumara a justificarii apelului, a motivelor de nemultumire contra primei judecati, a observatiilor critice in temeiul carora apelantul cere o alta solutie a procesului.                        

Instanta competenta sa solutioneze apelul, este instanta ierarhic superioara celei care a pronuntat hotararea care se ataca. Hotararile pronuntate in prima instanta de judecatorie sunt supuse apelului la tribunal, iar hotararile date in prima instanta de tribunal sunt supuse apelului la curtea de apel asa cum se dispune in art.282 alin.1 din C.proc.civ.

Termenul pentru exercitarea apelului reprezinta intervalul de timp inauntrul caruia se poate exercita aceasta cale de atac. Este un termen imperativ (peremptoriu), legal si absolut. Termenul de apel este de 15 zile de la comunicarea hotararii redactate fara motivarea acesteia sau daca partea este prezenta la pronuntarea hotararii in sedinta publica si solicita motivarea acesteia, instanta va lua act prin incheiere si va motiva hotararea daca legea nu dispune altfel. Termenul se calculeaza pe zile libere, deci nu se ia in calcul ziua in care el incepe sa curga si nici ziua in care se implineste. Daca termenul se sfarseste intr-o zi de sarbatoare legala sau cand serviciul este suspendat el se va prelungi pana la sfarsitul zilei de lucru urmatoare.

Nerespectarea termenului de apel atrage decaderea partii din dreptul de a mai exercita calea de atac.

Efectele apelului. Apelul este o cale de atac ordinara, suspensiva de executare, de reformare si devolutiva. Cererea de apel produce anumite efecte specifice acestei cai de atac:

-           investeste instanta de apel cu solutionarea cererii.

-           efectul suspensiv, in sensul ca hotararea primei instante nu poate fi executata silit cat este susceptibila de apel si nici pe perioada apelului.

-           efectul devolutiv in sensul ca transpune litigiul in fata unei instante superioare spre a fi judecat din nou.

2. Recursul. Caracterizare generala

            Pana in anul 1993, recursul era considerat ca fiind o cale de atac ordinara de reformare si nedevolutiva, fiind calea de atac obisnuita la indemana partii sau a procurorului si se putea exercita atunci cand se considera ca hotararea este nelegala sau netemeinica fara a fi necesare conditii speciale de exercitare. Desi majoritatea autorilor considerau ca recursul prezinta caracterele unei cai extraordinare de atac, totusi Legea nr. 59/1993 il califica ca fiind o cale ordinara de atac, iar O.U.G. nr. 138/2000 stabileste ca recursul este o cale extraordinara de atac.

            in reglementarea actuala, legiuitorul a introdus si art. 304 (1) Cod proc. civ. care stipuleaza ca "recursul declarat impotriva unei hotarari date fara drept de apel nu este limitat la motivele de casare prevazute la art. 304, instanta putand sa examineze cauza sub toate aspectele".

            Unii autori referitor la caracterul nedevolutiv al recursului considera ca si acesta are un caracter devolutiv, insa este incomplet, pentru ca devolutiunea opereaza in linii mari pentru probleme de drept. Aceasta ar insemna ca toate caile de atac ar prezenta un caracter devolutiv, total sau partial de vreme ce se solicita judecarea unei probleme de drept sau de fapt.

            Un alt argument in favoarea opiniilor care sustin ca recursul este o cale extraordinara de atac este si acela ca in principiu, recursul nu este suspensiv de executare. Desi nu este consacrat expres in lege, rezulta din art. 300 alin. 1 Cod proc. civ. care prevede ca "recursul suspenda executarea silita a hotararii numai in cauzele privitoare la stramutarea de hotare, desfiintarea de constructii, plantatii sau a oricaror lucrari avand o asezare fixa, si in cazurile prevazute de lege".

            in cazul in care recursul este exercitat impotriva unei hotarari de prima instanta, nesusceptibila de apel, acesta are caracterul unei cai ordinare de atac pentru ca recurentul nu este tinut de motivele de casare aratate de art. 304 Cod proc. civ., ci poate sa invoce orice motiv de nemultumire.

            Elementele recursului sunt ca si in cazul apelului, subiectele, obiectul si cauza.

Subiectele recursului. Partile se numesc in recurs recurent (cel care a introdus recursul) si intimat (cel impotriva caruia se exercita recursul). in materie civila hotararile judecatoresti isi produc efectul numai intre partile care au luat parte la judecarea pricinii. Parti sunt cei care pretind a fi titularii unor drepturi si care au capacitatea de a sta in instanta fiind irelevanta prezenta fizica.

Obiectul recursului. Potrivit prevederilor art. 299 Cod proc. civ., hotararile date fara drept de apel, cele date in apel, precum si in conditiile prevazute de lege, hotararile altor organe cu activitate jurisdictionala sunt supuse recursului.

            Cauza recursului o reprezinta motivele prevazute in mod limitativ in art. 304 Cod proc. civ. pe care partea le poate invoca in fata instantei competente sa solutioneze recursul.

            Instanta competenta sa solutioneze recursul este instanta ierarhic superioara celei care a pronuntat hotararea atacata. Cand hotararea este data fara drept de apel, recursul exercitat impotriva hotararilor judecatoriilor este de competenta tribunalelor, cel introdus in contra hotararilor tribunalelor, date tot fara drept de apel se judeca de catre curtile de apel, iar hotararile curtilor de apel pot fi atacate cu recurs la curtea Suprema de Justitie. Totusi, datorita actualului sistem al competentei materiale, putine recursuri ajung sa fie solutionate de Curtea Suprema de Justitie.

            Pentru cazurile de exceptie in care Curtea Suprema de Justitie judeca in prima instanta, recursul contra hotararii pronuntate este ce competenta sectiilor unite ale Curtii.

            Termenul de recurs este asa cum precizeaza Art.301 din C.proc.civ de "... de 15 zile de la comunicarea hotararii ce se ataca...".

Celelalte cai de atac prevazute in Codul de procedura civila sunt cai extraordinare, deci pot fi exercitate cu respectarea unor conditii strict reglementate in Codul de procedura civila: contestatia in anulare, revizuirea, recursul in anulare si recursul in interesul legii.