Procesul civil, mijloc de realizare a justitiei in pricinile civile

Consideratii generale

            in literatura juridica s-a aratat ca in statul de drept  justitia poate fi privita sub doua aspecte: ca sistem al organelor judecatoresti si activitate desfasurata de aceste organe.

            Actele normative de Drept material recunosc persoanelor fizice si juridice drepturi civile (se au in vedere nu numai drepturile recunoscute prin legislatia civila, dar si cele care intra in continutul raporturilor de dreptul muncii, familiei, de Drept comercial etc.) in scopul satisfacerii intereselor materiale si de alta natura in acord cu interesul public, potrivit legii si regulilor de convietuire sociala.

            in mod obisnuit asemenea drepturi sunt valorificate de titularii lor potrivit legii si sunt respectate de celelalte persoane care au obligatia de a nu face nimic care sa stanjeneasca exercitarea lor normala. in situatia in care drepturile nu sunt respectate sau sunt contestate, legea a organizat modul de aparare si valorificare a acestora pentru a fi solutionate conflictele ce apar, de institutii juridice specializate si nu de catre cei aflati in cauza, prin intermediul unui proces civil.

Definirea procesului civil

 Procesul civil este activitatea desfasurata de: instanta, parti, organul de executare si alte organe sau persoane care participa la infaptuirea justitiei in pricinile civile, precum si raporturile dintre acesti participanti, in vederea realizarii sau stabilirii drepturilor ori intereselor civile deduse judecatii si executarii silite a hotararii judecatoresti sau a altor titluri executorii conform procedurii stabilite de lege.

            in cadrul infaptuirii justitiei, procesul civil este deci activitatea pe care o desfasoara organele de stat competente, cu participarea partilor interesate, in vederea rezolvarii conflictelor ce se ivesc in circuitul civil.

            Procesul civil serveste ca forma speciala a constrangerii de stat pentru valorificarea in concret a dreptului subiectiv incalcat si prin aceasta, la restabilirea ordinii de drept tulburate.

Definirea dreptului procesual civil

            Pornind de la definitia data dreptului in ansamblul sau, putem defini dreptul procesual civil ca fiind un sistem de norme juridice care reglemeteaza modul in care este organizata si se desfasoara activitatea de judecata a pricinilor privitoare la drepturi si interese civile, legitime, precum si modul in care sunt duse la indeplinire (sunt executate) hotararile judecatoresti sau alte titluri executorii.

            Dreptul procesual civil reglementeaza in amanunt prin normele sale fiecare dintre fazele si etapele pe care le poate parcurge un proces civil.

Legaturile dreptului procesual civil cu alte ramuri de Drept. Privit in ansamblul sau dreptul romanesc are un caracter unitar cuprinzand totalitatea normelor de conduita ce sunt exprimate in forma prevazuta de lege fiind garantate, la nevoie, prin forta de constrangere a statului.

            Dreptul procesual civil reprezinta o ramura autonoma a acestui ansamblu, dar nu este izolat de celelalte ramuri, aflandu-se intr-o stransa legatura cu acestea.

            Este o ramura distincta a dreptului in ansamblul sau pentru ca: are un obiect propriu de reglementare (grupa de raporturi sociale referitoare la raporturile procesuale civile); dispune de metode specifice de reglementare ce tin cont de o serie de principii fundamentale.

            Principiile fundamentale ale dreptului procesual civil pot fi definite ca fiind acele reguli esentiale care determina structura interna a procesului civil, si pe temeiul carora se stabilesc raporturile procesuale dintre partile aflate in litigiu, precum si intre aceste parti si instanta de judecata chemata sa infaptuiasca justitia, si in felul acesta sa restabileasca drepturile subiective incalcate sau contestate.

Trasaturi: -sunt prevazute in Constitutia Romaniei, in Codul de procedura civila si in alte legi speciale;

- in lipsa textului de lege expres sau apropiat dupa care se calauzesc judecatorii in solutionarea pricinilor civile, acestia recurg pentru rezolvarea corecta a cauzelor la aplicarea principiilor fundamentale;

- principiile fundamentale definesc insasi procesul civil.

Aceste principii fundamentale ale dreptului procesual civil sunt:

1) Principiul legalitatii;

2) Principiul aflarii adevarului;

3) Principiul dreptului la aparare;

4) Principiul publicitatii si principiul oralitatii dezbaterilor;

5) Principiul rolului activ al judecatorului;

6) Principiul disponibilitatii;

7) Principiul contradictorialitatii;

8) Principiul nemijlocirii;

9) Principiul continuitatii.

            Normele de procedura civila. Sunt acele norme juridice care reglementeaza modul de judecata a pricinilor civile si cele privind punerea in executare silita a hotararilor judecatoresti sau a altor titluri executorii.

Normele de procedura civila se pot clasifica dupa mai multe criterii:

1) Dupa obiectul normelor:

    a) norme de organizare judecatoreasca (reglementeaza organizarea si functionarea instantelor judecatoresti, numirea si avansarea judecatorilor etc.);

    b) norme de competenta (reglementeaza competenta materiala si teritoriala a instantelor judecatoresti);

    c) norme de procedura propriu-zise (reglementeaza modul de judecata a cauzelor civile si executarea silita a hotararilor judecatoresti).

2) Dupa intinderea campului de aplicare:

    a) norme generale care se aplica in toate cazurile si in orice materie daca legea nu prevede altfel;

    b) norme speciale care sunt aplicabile numai intr-o anumita materie si cuprind dispozitii derogatorii de la norma generala.

3) Dupa caracterul conduitei pe care o prescriu:

    a) norme imperative care impun partilor o anumita conduita sub sanctiunea prevazuta de norma, fiindu-le interzis sa deroge de la aceasta conduita;

    b) norme dispozitive sau supletive sunt cele care suplinesc vointa neexprimata a partilor in actele lor juridice sau protejeaza interesele uneia din parti ingaduindu-le sa-si exercite dreptul de dispozitie.