|
CONTRACTUL DE MANDAT
SECŢIUNEA I
MANDATUL CU REPREZENTARE
1. Noţiunea şi caracterele juridice ale contractului de mandat
A. Noţiunea contractului de mandat
Contractul de mandat este acel act juridic prin care o parte, numită mandant, însărcinează o altă parte, numită mandatar, să încheie acte juridice pe seama şi în numele ei.
Contractul de mandat este reglementat în Codul Civil, Cartea a III-a, Titlul IX (Despre mandat), în art. 1532-1559. Codul civil se referă doar la mandatul cu reprezentare, însă este admis că mandatul poate fi şi fără reprezentare.
Contractul de mandat mai este denumit şi procură, împuternicire sau delegaţie.
B. Caracterele juridice ale contractului de mandat
a. Mandatul este un contract consensual. Potrivit art. 1533 alin. 1 C. civ., mandatul poate fi şi tacit.
b. Mandatul este un contract intuitu personae, deoarece el se bazează esenţialmente pe încrederea pe care mandantul o are în mandatar.
c. Contractul de mandat este, în principiu, cu titlu gratuit (art. 1532 C. civ.). Gratuitatea este însă doar de natura contractului, nu şi de esenţa acestuia, astfel încât părţile pot deroga de la această regulă (art. 1534 C. civ.), stipulând în favoarea mandatarului o remuneraţie, caz în care mandatul devine cu titlu oneros.
d. Contractul de mandat este, de regulă, unilateral. Dacă, însă, în favoarea mandatarului s-a stipulat o retribuţie, mandatul devine sinalagmatic (bilateral).
2. Asemănări şi deosebiri între contractul de mandat şi alte contracte civile
A. Asemănări şi deosebiri între contractul de mandat şi contractul de antrepriză
Contractul de mandat cu titlu oneros se aseamănă cu contractul de antrepriză. Cu toate acestea, între cele două contracte există deosebiri esenţiale. Astfel:
- mandatarul este însărcinat cu încheierea de acte juridice pe seama şi în numele mandantului; antreprenorul obligându-se să execute acte materiale pentru client (de exemplu, construirea unei case);
- mandantul este ţinut de actele pe care mandatarul le-a încheiat cu terţii (dacă s-au respectat limitele împuternicirilor primite), pe când, în cazul antreprizei, clientul nu răspunde pentru actele încheiate de antreprenor cu terţii;
- de asemenea, răspunderea mandatarului este supusă unor reguli diferite de cele prin care este reglementată răspunderea antreprenorului.
B. Asemănări şi deosebiri între contractul de mandat şi contractul de muncă
Contractul de mandat cu titlu oneros se aseamănă şi cu contractul de muncă, între cele
două contracte existând şi deosebiri:
- mandatarul are calitatea de reprezentant al mandantului, pe când salariatul nu este reprezentantul angajatorului (patronului);
- angajatul nu poate fi reprezentat, el trebuind să presteze personal munca la care s-a
obligat, pe când mandatarul îşi poate substitui o altă persoană care să îndeplinească unele din actele juridice la care s-a obligat;
- mandatarul este însărcinat să încheie acte juridice, pe când salariatul (angajatul) realizează, în principiu, acte materiale prin punerea forţei de muncă la dispoziţia celeilalte angajatorului;
- între salariat şi angajator există un raport de subordonare (de prepuşenie), raport care nu se regăseşte în cazul mandatului.
3. Condiţiile de validitate ale contractului de mandat
A. Capacitatea părţilor
Mandatarul trebuie să aibă capacitate de exerciţiu deplină, concluzie care rezultă din interpretarea per a contrario a art. 1552 pct. 3 C. civ., conform căruia „mandatul se stinge ... prin interdicţia ... mandantului ori a mandatarului”.
Mandantul trebuie să fie el însuşi capabil să încheie personal actul pentru care l-a împuternicit pe mandatar, întrucât respectivul act juridic îi va profita şi va suporta toate consecinţele juridice ale acestuia. Aşadar, capacitatea mandantului se va aprecia în raport de natura actului juridic care face obiectul contractului. Dacă, mandatul este cu titlu oneros, mandantul trebuie să aibă, în toate situaţiile, capacitate deplină de exerciţiu.
B. Consimţământul părţilor trebuie să fie liber exprimat, neafectat de vreun viciu (art. 953 C. civ.), în caz contrar contractul fiind lovit de nulitate relativă.
C. Obiectul contractului de mandat îl reprezintă încheierea de acte juridice.
Obiectul trebuie să fie determinat sau cel puţin determinabil, să fie licit, moral şi posibil.
Există o serie de actele juridice strict personale care nu pot fi făcute prin mandatar (de exemplu, testamentul, căsătoria sau divorţul).
În raport de întinderea obiectului, mandatul poate fi
- general (mandatarul a fost împuternicit să încheie orice acte juridice pe seama şi în numele mandantului);
- special (mandatarul a primit însărcinarea de a încheia un act juridic determinat sau mai multe acte juridice precis determinate).
D. Cauza contractului de mandat trebuie să fie posibilă, licită şi morală (art. 966-968 C. civ.).
E. Forma contractului de mandat
Mandatul poate fi dat în formă scrisă sau verbală, putând fi şi tacit (art. 1533 C. civ.).
În cazul în care actul juridic care urmează să fie încheiat de către mandatar trebuie să îmbrace forma autentică ad validitatem, şi procura trebuie dată în această formă (regula simetriei de formă).
F. Dovada contractului de mandat
În principiu, indiferent de valoarea şi de obiectul său, doveda mandatului se face prin însăşi executarea sa (art. 1533 C. civ.).
În ceea ce îi priveşte pe terţi (alţii decât cei care au contractat cu mandatarul), ei pot face dovada mandatului prin orice mijloace de probă (inclusiv martori şi prezumţii), întrucât pentru ei contractul este un fapt juridic.
4. Efectele contractului de mandat
A. Efectele contractului între părţi
a. Obligaţiile mandatarului
1. Obligaţia de a îndeplini mandatul primit. Principala obligaţie a mandatarului este
de a executa mandatul (obligaţie de a face) în limitele şi cu respectarea împuternicirii pe care a primit-o de la mandant (art. 1539 alin. 1 C. civ., potrivit căruia „mandatarul este îndatorat a executa mandatul atât timp cât este însărcinat” cu acesta)
Obligaţia mandatarului de a îndeplini mandatul este una de mijloace (de diligenţă), şi nu de rezultat.
Culpa mandatarului în executarea mandatului va fi apreciată diferit, în raport de natura contractului: dacă mandatul este cu titlu oneros, răspunderea pentru culpă a mandatarului va fi apreciată mai sever (in abstracto), avându-se în vedere criteriul abstract al persoanei prudente şi diligente, iar dacă mandatul este gratuit, culpa lui va fi apreciată mai îngăduitor (in concreto), prin raportare la diligenţa pe care acesta o dovedeşte faţă de propriile afaceri.
2. Obligaţia de a da socoteală mandantului despre îndeplinirea mandatului. Conform art. 1541 C. civ., „mandatarul este dator, oricând i se va cere, a da seama mandantului de lucrările sale şi de a-i remite tot ceea ce ar fi primit în puterea mandatului, chiar când ceea ce ar fi primit nu s-ar fi cuvenit mandantului”. Prevederile art. 1541 C. civ. se explică prin faptul că mandatul este dat, de regulă, în interesul mandantului.
3. Obligaţia de a răspunde pentru persoana substituită în executarea mandatului. Fiind un contract intuitu personae, în principiu, mandatul trebuie să fie executat personal de către mandatar. Totuşi, prin clauză expresă, părţile pot stabili posibilitatea mandatarului de a-şi substitui o altă persoană în îndeplinirea obligaţiilor, caz în care mandatarul nu va fi ţinut să răspundă pentru faptele persoanei substituite, cu excepţia situaţiei în care persoana substituită era incapabilă sau insolvabilă în mod notoriu (art. 1542 alin. 1 C. civ.).
Dacă nu a avut acordul mandantului, mandatarul va răspunde pentru toate faptele substituitului.
b. Obligaţiile mandantului
1. Obligaţia de a-l dezdăuna pe mandatar pentru toate cheltuielile făcute cu îndeplinirea mandatului. De asemenea,mandantul este ţinut să repare toate pierderile suferite de mandatar în cursul executării contractului, evident, dacă acestea nu se datorează culpei acestuia din urmă (art. 1549 C. civ.).
Obligaţia mandatarului fiind una de diligenţă, mandantul este obligat la dezdăunări chiar dacă mandatul nu a fost finalizat (art. 1548 C. civ.), cu excepţia cazului când i se poate imputa vreo culpă.
2. Obligaţia de plată a retribuţiei, atunci când mandatul este cu titlu oneros (art. 1547 C. civ.). Exceptând situaţia în care mandatarul este culpabil, mandantul nu poate refuza plata
onorariului pe motiv că mandatul nu a fost îndeplinit (art. 1548 C. civ.).
B. Efectele contractului faţă de terţi
a. Efectele care se produc între mandant şi terţi. Efectele actelor încheiate de mandatar cu terţii se vor produce între aceştia din urmă şi mandant, deoarece mandatarul acţionează ca reprezentant al celui din urmă.
Mandantul va fi ţinut să execute obligaţiile contractate în numele său de către mandatar, dacă acesta a acţionat în limitele împuternicirii conferite. În aceeaşi măsură, el va
răspunde şi pentru actele încheiate cu terţii de către persoana care l-a substituit pe mandatar.
b. Efectele care se produc între mandatar şi terţi. Dacă mandatarul îşi respectă limitele împuternicirii, între acesta şi terţi nu se naşte nici un raport juridic. În schimb, dacă a contractat cu terţii, depăşindu-şi atribuţiile, până la şi sub rezerva ratificării de către mandant a acestor acte, între mandatar şi terţi se formează un raport juridic, astfel încât primul va fi ţinut să garanteze ultimilor validitatea actelor încheiate.
5. Încetarea contractului de mandat
A. Consideraţii generale
Contractul de mandat va înceta ca urmare a intervenţiei a două categorii de cauze:
- cauze generale: executarea obligaţiei pentru care a fost încheiat, clauza specială a părţilor, ajungerea la termen etc.
- cauze specifice: revocarea mandatarului de către mandant, renunţarea mandatarului la mandat, moartea uneia dintre părţi, precum şi punerea sub interdicţie, insolvabilitatea sau falimentul mandatarului sau mandantului.
B. Cauzele specifice de încetare a contractului de mandat
a. Revocarea mandatului de către mandant (art. 1553-1555 C. civ.)
Mandatul fiind dat în folosul mandantului, acesta poate să-l revoce ori de câte ori consideră că interesele sale sunt lezate sau nu sunt urmărite în mod corespunzător.
Revocarea poate fi expresă (de exemplu, solicitarea restituirii procurii) sau tacită, când rezultă din faptele mandantului, ce exprimă neechivoc intenţia de revocare a mandatu-lui (de exemplu, numirea altui mandatar pentru încheierea aceluiaşi act - art. 1555 C. civ.).
Conform art. 1554 C. civ., revocarea mandatului va produce efecte faţă de mandatar din momentul în care mandantul l-a înştiinţat printr-o notificare. În ceea ce îi priveşte pe terţi, atât timp cât ei au contractat cu mandatarul, fără a cunoaşte că mandatul acestuia a fost revocat de către mandant, revocarea nu le este opozabilă (art. 1554 C. civ.).
b. Renunţarea mandatarului la mandat (art. 1556 C. civ.)
În cazul în care mandatarul nu înţelege să continue executarea contractului, renunţând la acesta, el are obligaţia de a notifica intenţia sa mandantului (art. 1556 C. civ.).
Mandatarul va fi obligat să repare eventualul prejudiciu pe care l-a cauzat mandantului prin renunţarea intempestivă la mandat, cu excepţia cazului în care demonstrează că, dacă ar continua contractul, această împrejurare i-ar produce pagube importante.
c. Moartea uneia dintre părţi
Fiind un contract intuitu personae, mandatul încetează, în principiu, prin moartea uneia dintre părţi (art. 1552 pct. 3 C. civ.).
Conform art. 1559 C. civ., în cazul decesului mandatarului, moştenitorii acestuia trebuie să-i aducă la cunoştinţă mandantului faptul morţii. De asemenea, până la numirea unui nou mandatar, ei vor trebui să execute mandatul.
În situaţia în care moare mandantul, dar mandatarul nu cunoaşte această împrejurare şi contractează cu terţii, obligaţiile care rezultă din actele juridice încheiate sunt valabile, cu condiţia ca terţii să fi fost şi ei de bună-credinţă.
d. Alte cauze de încetare a contractului de mandat
Conform art. 1552 pct. 3 C. civ., mandatul se stinge şi prin punerea sub interdicţie, insolvabilitatea sau falimentul uneia dintre părţi. Punerea sub interdicţie va atrage încetarea mandatului doar dacă este efectivă, iar insolvabilitatea sau falimentul uneia dintre
părţi conduce la stingerea mandatului, indiferent de izvorul acestuia (contract sau lege).
SECŢIUNEA A II-A
MANDATUL FĂRĂ REPREZENTARE. CONTRACTUL DE INTERPUNERE
Mandatul este fără reprezentare atunci când mandatarul încheie acte juridice în nume propriu, dar în urma însărcinării primite şi pe seama mandantului.
De regulă, se apelează la mandatul fără reprezentare atunci când o anumită persoană (mandantul) vrea să încheie un act juridic, dar în aşa fel încât identitatea sa să nu fie cunoscută de terţi.
Natura juridică a acestui contract este aceea a unei simulaţii prin interpunere de persoană.
|
