|
CONTRACTUL DE DONAŢIE
SECŢIUNEA I
NOŢIUNEA ŞI CARACTERELE JURIDICE ALE CONTRACTULUI DE DONAŢIE
1. Noţiunea contractului de donaţie
Contractul de donaţie este reglementat de Codul civil, în Cartea a III‑a, intitulată Despre diferitele moduri prin care se dobândeşte proprietatea, în Titlul al II‑lea, împreună cu testamentele, deoarece, atât donaţia, cât şi testamentul au la bază intenţia de a gratifica.
În baza art. 801 şi 813 C. civ., vom defini contractul de donaţie ca fiind un contract unilateral, esenţialmente gratuit şi solemn, prin care o parte, numită donator, transmite irevocabil dreptul său de proprietate asupra unui bun sau un alt drept real ori drept de creanţă, unei alte părţi, numită donatar, sporind patrimoniul acesteia, fără să primească ceva în schimb.
2. Caracterele juridice ale contractului de donaţie
a. Donaţia este un contract unilateral, deoarece dă naştere la obligaţii numai în sarcina donatorului. Donatarul are numai o îndatorire de recunoştinţă faţă de donator, care rezultă din lege şi nu din contract.
b. Donaţia este un contract esenţialmente gratuit (o liberalitate). În cazul donaţiei cu sarcină, contractul este oneros în limitele valorii sarcinii şi gratuit numai pentru ceea ce depăşeşte valoarea sarcinii.
c. Contractul de donaţie este un contract translativ de proprietate.
d. Contractul de donaţie este un contract solemn (art. 813 C. civ.).
SECŢIUNEA A II‑A
CONDIŢIILE DE VALIDITATE ALE CONTRACTULUI DE DONAŢIE
1. Condiţiile de formă ale contractului de donaţie
Potrivit art. 813 C. civ.: „Toate donaţiunile se fac prin act autentic”.
În cazul în care părţile încheie contractul prin reprezentant, mandatul (procura) trebuie să îmbrace, la rândul ei, forma autentică (principiul simetriei de formă, potrivit căruia toate actele care sunt în legătură cu un act autentic trebuie să se încheie în formă autentică). Pentru donator, procura trebuie să fie şi specială, deoarece suntem în prezenţa unui act de dispoziţie.
Forma autentică este cerută ca o condiţie ad validitatem, nerespectarea acesteia antrenând sancţiunea nulităţii absolute a contractului.
În cazul în care contractul se încheie între părţi care nu sunt prezente nici personal şi nici prin reprezentant, donaţia se compune din două acte: oferta de a dona şi acceptarea donaţiei, ambele acte trebuind să îmbrace forma autentică, sub sancţiunea nulităţii absolute.
Acceptarea donaţiei poate fi făcută numai de către donatar şi trebuie să fie notificată donatorului în limitele termenului stabilit, iar dacă nu s‑a fixat un termen, înainte de revocarea ofertei şi, în tot cazul, în timpul vieţii donatorului (art. 814 alin. 2 C. civ.) sau înainte ca acesta să fi devenit incapabil.
În cazul în care donaţia are ca obiect bunuri mobile, trebuie întocmit unui act estimativ. Art. 827 C. civ. dispune că „orice act de donaţiune de mobile este valabil numai pentru obiectele trecute într‑un act estimativ subsemnat de donator şi donatar”.
Actul estimativ trebuie să cuprindă descrierea fiecărui bun mobil donat, precum şi evaluarea lui.
2. Condiţiile de fond ale contractului de donaţie
A. Capacitatea părţilor
a. Regula. Potrivit art. 949 C. civ. „poate contracta orice persoană ce nu este declarată necapabilă de lege”. Prin urmare, capacitatea este regula, iar incapacitatea este excepţia.
Pentru validitatea contractului de donaţie, donatorul trebuie să aibă capacitatea de a dispune cu titlu gratuit, iar donatarul capacitatea de a primi cu titlu gratuit.
b. Incapacităţi de a dispune prin donaţie
1. Potrivit art. 129 alin. 1‑3 şi art. 133 alin. 3 coroborat cu art. 105 alin. 3 şi 147 C. fam., minorii şi persoanele puse sub interdicţie judecătorească nu pot dispune prin contractul de donaţie nici personal şi nici prin reprezentanţii lor legali, chiar dacă s‑ar obţine autorizaţia autorităţii tutelare.
Incapacitatea de a dispune prin donaţie constituie o incapacitate de folosinţă, încălcarea ei fiind sancţionată cu nulitatea absolută a donaţiei.
2. Potrivit art. 724 alin. 2 pct. 1 Cod comercial, sunt nule, faţă de creditori, actele şi înstrăinările cu titlu gratuit, făcute de faliţi, dacă ele sunt realizate cu cel puţin 6 luni înainte de data încetării plăţilor.
c. Incapacităţi de a primi prin donaţie
1. Persoanele neconcepute. Potrivit art. 808 alin. 1 C. civ., „este capabil de a primi prin donaţiune între vii oricine este conceput în momentul donaţiunii”, de unde rezultă că nu poate primi o donaţie o persoană care nu are existenţă fizică.
2. Persoanele juridice care n‑au dobândit personalitate juridică. Acestea vor putea primi donaţii, în cursul constituirii, de la data actului de înfiinţare, dar numai dacă bunurile dobândite prin donaţie sunt necesare pentru ca persoana juridică să ia fiinţă în mod valabil.
Persoanele juridice, o dată înfiinţate, vor putea primi donaţii numai dacă acestea corespund scopului lor determinat prin lege, actul de înfiinţare ori statut (principiului specialităţii capacităţii de folosinţă).
3. Medicii, farmaciştii şi preoţii. Art. 810 C. civ. dispune că medicii şi farmaciştii, care au tratat o persoană în cursul bolii de care aceasta moare, nu pot primi donaţiile pe care bolnavul le‑a făcut în favoarea lor în acest interval.
Această interdicţie se întemeiază pe o prezumţie absolută de sugestie şi captaţie, iar nerespectarea ei atrage sancţiunea nulităţii absolute.
Prevederile art. 810 C. civ. sunt aplicabile şi preoţilor care au asistat pe donator din punct de vedere religios în cursul bolii de care acesta a murit.
Vor fi valabile donaţiile remuneratorii făcute cu titlu particular, dacă sunt potrivite cu starea materială a donatorului şi cu serviciile prestate de donatar (alin. 2 al art. 810 C. civ.).
4. Surdo‑mutul, dacă nu ştie să scrie, nu poate accepta o donaţie decât cu asistenţa unui curator special, numit de autoritatea tutelară.
5. Cetăţenii stăini şi apatrizii nu pot primi prin donaţii terenuri situate în ţara noastră (art. 44 alin. 2 din Constituţia revizuită).
B. Consimţământul părţilor
Pentru validitatea donaţiei, consimţământul trebuie să fie exprimat în formă autentică (art. 813 C. civ.) şi să fie neviciat prin eroare, dol sau violenţă.
Eroarea poate privi identitatea donatarului, bunul donat sau cauza donaţiei.
În practică, mai frecvent, este întâlnit dolul, care se manifestă aici sub forma sugestiei şi captaţiei.
Violenţa, fie ea fizică sau morală, poate proveni atât de la donatar, cât şi de la un terţ.
Sancţiunea vicierii consimţământului este nulitatea relativă a donaţiei.
C. Obiectul contractului de donaţie
Bunul care formează obiectul contractului de donaţie trebuie să fie în circuitul civil, să fie determinat sau determinabil, posibil, licit şi să existe sau să poată exista în viitor. Dintre bunurile viitoare, numai succesiunile nedeschise nu pot forma obiectul donaţiei. De asemenea, bunurile viitoare nu pot constitui obiectul darului manual.
Dacă bunul donat este individual determinat, donatorul trebuie să aibă calitatea de proprietar. Contractul de donaţie care are ca obiect lucrul altuia este lovit de nulitate absolută.
D. Cauza contractului de donaţie
Cauza donaţiei trebuie să fie reală, licită şi morală.
Cauza cuprinde două elemente: intenţia de a gratifica şi motivul determinant.
Intenţia de a gratifica constă în transmiterea cu titlu gratuit a dreptului de proprietate asupra unui bun ori a altui drept real sau de creanţă. Intenţia de a gratifica este comună tuturor contractelor de donaţie, ea înfăţişându‑se ca un element abstract, obiectiv şi invariabil al cauzei donaţiei.
Motivul determinant este scopul efectiv urmărit de către donator ‑ element subiectiv, variabil şi concret în fiecare contract de donaţie.
SECŢIUNEA A III‑A
PRINCIPIUL IREVOCABILITAŢII DONAŢIILOR. EXCEPŢII
1. Principiul irevocabilităţii donaţiilor
A. Consideraţii generale
Conform dispoziţiilor art. 801 şi 822 - 824 C. civ. contractul de donaţie este irevocabil, astfel încât, cel care a făcut liberalitatea, nu mai poate lua înapoi ceea ce a dăruit. Irevocabilitatea donaţiilor este menită să asigure siguranţa circuitului civil.
În cazul contractului de donaţie irevocabilitatea are un caracter special, mai accentuat decât forţa obligatorie a oricărui alt contract, întrucât ea priveşte nu numai efectele, ci însăşi esenţa contractului, fiind o condiţie de valabilitate pentru formarea lui.
Aşa fiind, orice clauză sau condiţie, a cărei îndeplinire ar depinde doar de voinţa donatorului, care ar putea în acest fel să înlăture sau să micşoreze liberalitatea făcută donatarului, este incompatibilă cu esenţa donaţiilor şi sancţionată cu nulitatea absolută.
B. Clauze incompatibile cu principiul irevocabilităţii donaţiilor
- Donaţiile făcute sub o condiţie potestativă din partea donatorului. Potrivit art. 822 C. civ. „este nulă orice donaţiune făcută cu condiţii a căror îndeplinire atârnă numai de voinţa donatorului”. Aşadar, donaţia nu poate să fie făcută sub o condiţie pur potestativă ‑ a cărei realizare ar atârna exclusiv de voinţa donatorului (de exemplu, îţi voi dona bunul, dacă voi crede eu că meriţi) şi nici sub o condiţie simplă potestativă ‑ a cărei realizare să depindă atât de voinţa donatorului, cât şi de circumstanţe exterioare (de exemplu, îţi voi dona casa, dacă mă voi transfera în altă localitate).
Sancţiunea nerespectării acestei interdicţii este nulitatea absolută a contractului.
- Donaţia făcută cu sarcina pentru donatar de a plăti datoriile viitoare nedeterminate. Potrivit art. 823 C. civ. sunt nule donaţiile care impun donatarului plata unor datorii pe care donatorul le‑ar contracta în viitor şi a căror valoare nu a fost specificată prin actul de donaţie, întrucât donatorul ar putea contracta în viitor datorii care ar putea depăşi valoarea obiectului donat, ceea ce ar constitui o revocare indirectă a donaţiei.
Sancţiunea inserării unei asemenea clauze este nulitatea absolută.
- Donaţia făcută cu clauză de a dispune de bunul donat. Dacă donatorul şi-a rezervat dreptul de a dispune de un bun sau de o sumă determinată din bunurile dăruite, donaţia este nulă cu privire la acel bun sau sumă, chiar dacă donatorul moare fără a fi dispus de ele; bunul sau suma se transmite către moştenitorii legali ai donatorului. Raţiunea acestei interdicţii rezidă în faptul că donatarul s‑ar afla la discreţia donatorului, care ar putea oricând să înstrăineze bunurile sau suma de bani din bunurile dăruite.
C. Clauze compatibile cu principiul irevocabilităţii donaţiilor:
- cele prin care contractul de donaţie este afectat de un termen, deoarece termenul nu afectează dobândirea dreptului transmis, ci numai exerciţiul acestuia;
- cele prin care contractul de donaţie este afectat de o condiţie cazuală (care depinde de hazard) sau mixtă (depinzând de hazard şi voinţa unei alte persoane decât donatorul);
- cele prin care în contractul de donaţie se stipulează plata datoriilor prezente ale
donatorului, datorii cu dată certă, anterioară donaţiei şi chiar cele viitoare, dacă acestea sunt specificate în contract;
- cele care prevăd expres posibilitatea reîntoarcerii bunurilor donate în cazul în
care donatarul ar predeceda donatorului, chiar dacă ar lăsa descendenţi, sau pentru cazul de predeces al donatarului şi al descendenţilor lui. Asemenea clauze de reîntoarcere vor putea fi convenite numai în favoarea donatorului, nu şi a moştenitorilor acestuia;
- cele prin care donaţia are ca obiect nuda proprietate, donatorul rezervându‑şi uzufructul sau dreptul de abitaţie. Tot astfel, este permisă şi clauza prin care se donează doar uzufructul, donatorul păstrând nuda proprietate.
§ 2. Excepţii de la principiul irevocabilităţii donaţiilor
În principiu, donaţiile sunt irevocabile. Prin excepţie de la principiul irevocabilităţii donaţiilor, sunt revocabile prin ele însele:
a. donaţiile între soţi (art. 937 C. civ.);
b. donaţiile de bunuri viitoare (art. 821 C. civ).
Deosebit de donaţiile mai sus arătate, care sunt revocabile prin esenţa lor, legea prevede următoarele cazuri de revocare a donaţiilor, care sunt independente de voinţa donatorului şi care nu constituie excepţii de la principiul irevocabilităţii donaţiilor:
1. revocarea pentru neîndeplinirea de către donatar a sarcinilor impuse de donator;
2. revocarea pentru ingratitudinea donatarului;
3. revocarea pentru naşterea unui copil al donatorului, posterior facerii donaţiei.
A. Revocarea donaţiilor între soţi
Potrivit art. 937 C. civ., orice donaţie făcută între soţi în timpul căsătoriei este revocabilă. Soţul donator are dreptul de a revoca contractul de donaţie oricând în timpul căsătoriei sau după încetarea acesteia, şi chiar după decesul soţului donatar, împotriva moştenitorilor celui gratificat.
Donaţia între soţi devine irevocabilă în clipa morţii donatorului. Cu toate acestea, după decesul donatorului, moştenitorii lui vor putea cere revocarea donaţiei pentru neexecutarea sarcinilor sau pentru ingratitudine din partea donatarului.
Revocarea donaţiilor dintre soţi operează prin simpla voinţă a soţului donator, care nu este ţinut să o motiveze. Voinţa soţului donator de a revoca donaţia făcută celuilalt soţ poate fi exprimată expres (prin solicitarea restituirii bunului) şi chiar tacit (de exemplu, în cazul în care donatorul dispune de bunul donat prin testament în favoarea altcuiva).
B. Revocarea donaţiilor de bunuri viitoare
Donaţia de bunuri viitoare are ca obiect bunurile pe care donatorul le va lăsa la moartea sa.
Dreptul de a cere revocarea unei asemenea donaţii are caracter strict personal şi aparţine doar donatorului.
Revocarea poate fi expresă, făcută prin înscris autentic sau testament, ori tacită, atunci când ea rezultă din orice dispoziţie ulterioară contrară a donatorului, incompatibilă cu menţinerea donaţiei.
În cazul în care donatarul moare înaintea donatorului, donaţia de bunuri viitoare devine caducă.
SECŢIUNEA A IV‑A
CAUZELE LEGALE DE REVOCARE A DONAŢIILOR
1. Revocarea donaţiilor pentru neîndeplinirea sarcinilor
Sarcina este o obligaţie impusă donatarului, care, dacă a acceptat donaţia, este ţinut să o aducă la îndeplinire, în caz de neexecutare, donatorul având dreptul fie la acţiunea în executare, fie la a cere în justiţie revocarea donaţiei pentru neexecutarea sarcinii.
Sarcina trebuie să fie posibilă, licită şi morală. Ea poate fi stipulată în favoarea oricăreia dintre părţi (donator ori donatar) sau în favoarea unui terţ.
Dacă sarcina s‑a stipulat în favoarea donatarului, donaţia este pur gratuită însă, în caz de neexecutare, ea poate fi revocată pe acest temei. Dacă sarcina este stipulată în favoarea donatorului sau a unui terţ, în măsura sarcinii, donaţia nu mai este o liberalitate.
Pentru ca donatorul să poată cere revocarea contractului, neîndeplinirea sarcinii de către donatar trebuie să fie imputabilă acestuia din urmă.
Acţiunea în revocare poate fi intentată de donator, de succesorii săi în drepturi şi chiar de către creditorii chirografari, prin intermediul acţiunii oblice.
Revocarea donaţiei va produce efecte retroactive (art. 830 C. civ.). Bunurile donate se reîntorc la donator libere de orice sarcină.
2. Revocarea donaţiilor pentru ingratitudine
A. Noţiunea de ingratitudine
Art. 829 C. civ. enumeră printre cazurile de revocare a donaţiilor şi ingratitudinea. Ingratitudinea este antonimul recunoştinţei pe care donatarul ar trebui să o aibă faţă de donator.
B. Cazurile de revocare a donaţiilor pentru ingratitudine (art. 831 C. civ.):
a. Atentatul la viaţa donatorului. Pentru ca donaţia să fie revocată în temeiul art. 831 pct. 1 C. civ., nu se cere o condamnare penală a donatarului, ci este suficient să se stabilească de către instanţa de judecată intenţia de a curma viaţa donatorului, chiar dacă această intenţie nu a fost concretizată.
b. Delictele, cruzimile sau injuriile grave (potrivit art. 831 pct. 2 C. civ.).
Actele de cruzime vizează integritatea corporală şi sănătatea donatorului şi ele vor trebui să fie săvârşite de donatar sau de o altă persoană, din ordinul acestuia, iar în ceea ce
priveşte injuriile, acestea ating onoarea, demnitatea sau reputaţia donatorului.
Faptele enumerate în art. 831 pct. 2 C. civ. trebuie săvârşite cu intenţie, iar gravitatea faptelor se apreciază numai de către instanţa de judecată..
c. Refuzul de alimente. Revocarea donaţiei pentru refuz de alimente (art. 831 pct. 3 C. civ.) presupune ca donatorul să fi ajuns în nevoie, iar donatarul, având posibilitatea, să‑i refuze fără cuvânt, adică fără o temeinică justificare, ajutorul alimentar pe care i‑l impune obligaţia de recunoştinţă.
Refuzul donatarului nu va putea fi sancţionat cu revocarea, dacă donatorul are rude în situaţia de a‑i putea acorda întreţinere.
C. Acţiunea în revocarea donaţiei pentru ingratitudine
Această acţiune se particularizează prin următoarele trăsături:
a. Este o acţiune strict personală, putând fi intentată numai de către donator. Moştenitorii acestuia devin titulari ai acţiunii în revocare dacă acţiunea a fost intentată de donator, iar acesta a decedat înainte de terminarea procesului sau dacă donatorul a decedat
înainte de expirarea termenului în care acţiunea putea fi intentată (art. 833 alin. 2 C. civ).
b. Titularul acţiunii îl poate ierta pe donator, în cunoştinţă de cauză, asupra faptelor de ingratitudine săvârşite de acesta.
Potrivit art. 833 alin. 1 C. civ., iertarea donatarului se prezumă dacă a trecut un an din ziua săvârşirii faptului sau din ziua în care donatorul ori moştenitorii lui au luat cunoştinţă de acel fapt, fără ca înăuntrul acestui interval de timp să fi cerut revocarea.
c. Acţiunea în revocarea donaţiei pentru ingratitudine poate fi intentată doar în contra autorului faptei de ingratitudine, nu şi împotriva moştenitorilor acestuia.
d. Acţiunea în revocarea donaţiei pentru ingratitudine este o acţiune în restituire cu caracter de sancţiune, deci esenţialmente personală. Admiterea acţiunii nu produce efecte retroactive faţă de terţi.
3. Revocarea donaţiilor pentru survenienţă de copil
Potrivit art. 836 C. civ., donaţia se revocă de drept în cazul în care donatorului, care nu avea nici un copil sau alt descendent la momentul încheierii contractului de donaţie, i se naşte, ulterior, chiar şi postum, un copil viu.
Revocarea pe acest temei se produce indiferent de felul sau valoarea donaţiei, cu excepţia donaţiilor făcute între soţi în timpul căsătoriei (art. 937 alin. 3 C. civ.) şi a darurilor obişnuite, care sunt de o valoare redusă.
Potrivit dispoziţiilor art. 837 C. civ., contractul de donaţie se revocă şi în cazul în care copilul, născut ulterior momentului încheierii donaţiei, era conceput la acea dată.
Dacă donatorul avea copii sau descendenţi în viaţă la momentul încheierii contractului de donaţie, acesta este irevocabil, prevederile art. 836 C. civ. fiind inaplicabile.
Revocarea contractului de donaţie pe acest temei operează de plin drept.
Revocarea contractului de donaţie pentru survenienţă de copil produce efecte retroactive de la data încheierii contractului, astfel că bunul donat se reîntoarce în patrimoniul donatorului, liber de orice sarcini, iar dacă a fost înstrăinat către un terţ, acesta îşi va pierde dreptul ca fiind dobândit de la un neproprietar. Terţul dobânditor de bună‑credinţă se va putea apăra invocând excepţia prevăzută de art. 1909‑1910 C. civ. în cazul bunurilor mobile, iar pentru bunurile imobile, uzucapiunea de 10‑20 ani.
SECŢIUNEA A V‑A
DONAŢIILE INDIRECTE, DONAŢIILE DEGHIZATE ŞI DARURILE MANUALE
1. Donaţiile indirecte
Sunt situaţii în care o persoană doreşte să gratifice pe o alta, dar nu prin intermediul contractului de donaţie propriu-zis, ci prin intermediul unui alt act juridic. În această situaţie ne aflăm în prezenţa unei donaţii indirecte, care pentru a fi valabilă trebuie să îndeplinească toate condiţiile de fond şi de formă ale actului prin intermediul căruia se realizează.
În practică se întâlnesc, în principal, următoarele categorii de donaţii indirecte:
a. Renunţarea la un drept. În cazul în care renunţarea la un drept este făcută cu intenţia de a gratifica, atunci ea dă naştere unei donaţii indirecte.
Donaţia indirectă constituie în realitate un accesoriu al operaţiunii principale, care este renunţarea la un drept şi de care va beneficia cel chemat în baza legii să se bucure de dreptul respectiv. Astfel, art. 697 C. civ. dispune că „partea renunţătorului profită coerezilor săi; dacă este singur, succesiunea trece la gradul următor”; sau renunţarea la un drept de uzufruct, de care va profita nudul proprietar prin consolidare etc.
b. Remiterea de datorie constituie un mijloc voluntar de stingere a unei obligaţii, constând în renunţarea creditorului la dreptul său de creanţă, cu consimţământul (expres sau tacit) al debitorului, ea fiind, în principiu, gratuită.
Remiterea de datorie nu este supusă condiţiei formei autentice cerute pentru validitatea contractului de donaţie, ea putând fi făcută în orice formă, scrisă, verbală sau chiar tacită, atunci când ea decurge din anumite fapte ale creditorului, din care rezultă neîndoielnic intenţia acestuia de a-l libera pe debitor.
c. Stipulaţia în favoarea unei terţe persoane este un contract prin care o parte, numită promitent, se obligă faţă de altă parte, numită stipulant, să execute o anumită prestaţie în folosul unei terţe persoane, numită beneficiar, care nu participă şi nici nu este reprezentată la încheierea contractului.
Stipulaţia în favoarea unei terţe persoane, făcută cu intenţia de a gratifica reprezintă o donaţie indirectă, scutită de forma solemnă cerută pentru donaţii.
2. Donaţiile deghizate
Donaţia este deghizată atunci când este simulată, ascunsă sub forma unui act juridic
diferit, cu titlu oneros.
Donaţia deghizată trebuie să îmbrace forma autentică, deoarece dispoziţiile art. 813 C. civ. obligă, în toate cazurile, ca donaţia să îmbrace forma autentică, reglementare aplicabilă deci şi donaţiilor deghizate.
Donaţia deghizată produce efectele unei donaţii obişnuite.
Donaţiile pot fi făcute şi prin persoane interpuse. Se recurge la această formă a simulaţiei în cazul în care se urmăreşte să se facă o liberalitate unei persoane incapabile să primească liberalităţi de la donator. Persoana interpusă, capabilă de a primi donaţia, va remite apoi bunul donat donatarului incapabil.
Potrivit art. 812 C. civ., sunt prezumate a fi persoane interpuse părinţii, copiii şi soţul persoanei incapabile.
3. Darurile manuale
Darul manual este o varietate a contractului de donaţie care are ca obiect numai
bunuri mobile corporale, încheindu-se valabil prin acordul de voinţă a părţilor şi prin remiterea (tradiţiunea) efectivă a bunului de la donator la donatar, fără îndeplinirea vreunei alte formalităţi. Aşa fiind, darul manual este un contract real şi nu solemn.
Nici bunurile viitoare nu pot forma obiectul darului manual, deoarece predarea presupune deţinerea materială a bunului.
Nu are importanţă valoarea bunului mobil care formează obiectul darului manual, putând fi chiar şi un bun de o valoare deosebită. Condiţia specială care trebuie îndeplinită pentru validitatea acestuia este tradiţiunea reală a bunului.
Prin tradiţiunea bunului nu trebuie să se înţeleagă o deplasare fizică a bunului de la donator la donatar, efectele sale juridice putând fi realizate şi printr‑o remitere implicită, cum ar fi predarea de către donator donatarului a cheilor de contact ale unui autoturism, însoţită de predarea actelor maşinii.
Pentru valabilitatea darului manual trebuie respectate toate regulile de fond cerute de lege pentru donaţii.
SECŢIUNEA A VI‑A
EFECTELE CONTRACTULUI DE DONAŢIE
1. Efectele donaţiei între părţi
A. Obligaţiile donatorului
Donatorul are obligaţia de a preda bunul care formează obiectul donaţiei şi, eventual, de a-l păstra până la predare.
În principiu, potrivit art. 828 alin. 1 C. civ, donatorul nu răspunde pentru evicţiune şi nici pentru vicii ascunse, deoarece donaţia este un contract cu titlu gratuit. Cu toate acestea, donatorul este ţinut de obligaţia de garanţie pentru evicţiune, dacă:
a. s‑a obligat expres la aceasta (art. 828 alin. 2 C. civ.);
b. evicţiunea provine din faptul său personal (art. 828 alin. 3 C. Civ);
c. donaţia era cu sarcini, în limita valorii acestora (art. 828 alin. 3 C. civ.).
Donatorul va răspunde pentru viciile ascunse ale bunului donat:
a. dacă s-a obligat expres în acest sens;
b. în caz de dol (culpă gravă a donatorului), pentru pagubele rezultând din viciile ascunse, cunoscute de el şi necomunicate donatarului;
c. atunci când donaţia este cu sarcină, în măsura în care contractul este cu titlu oneros şi sinalagmatic.
B. Obligaţiile donatarului
De regulă, din contractul de donaţie donatarului nu îi revine nici o obligaţie legală faţă de donator, ci doar una morală, de recunoştinţă, care, în caz de nerespectare, atrage revocarea donaţiei pentru ingratitudine.
Dacă donaţia este cu sarcini, neîndeplinirea acestora de către donatar dă dreptul donatorului de a cere fie executarea contractului cu daune‑interese, fie revocarea donaţiei.
2. Efectele donaţiei faţă de terţi
Contractul de donaţie este un contract translativ de proprietate. El va produce efecte depline doar între părţile contractante. Pentru ca donaţia să producă efecte şi faţă de terţi, legea cere îndeplinirea anumitor formalităţi de publicitate.
Astfel, în cazul în care obiectul donaţiei îl constituie un imobil, contractul devine opozabil faţă de terţi din momentul înscrierii lui în cartea funciară (dacă este cazul atât a ofertei de a dona, cât şi a acceptării şi notificării acceptării acesteia ‑ art. 818 C. civ.).
Lipsa înscrierii poate fi invocată de orice persoană interesată, dar în primul rând de cei care au primit de la înstrăinător proprietatea bunului, creditorii ipotecari asupra imobilului donat, succesorii cu titlu particular ai donatorului.
În cazul contractului de donaţie având ca obiect bunuri mobile corporale, opozabilitatea faţă de terţi se realizează prin transmiterea posesiei bunului donat (art. 972 şi 1909 C. civ.).
În cazul creanţelor, donatarul va deveni proprietar faţă de terţi numai prin efectul notificării sau acceptării, conform regulilor în materia cesiunii de creanţă.
|
