PRIVILEGIILE

1) Noţiune. Priviilegiul ste dreptul unui creditor de a fi plătit cu prioritate faţă de alţi creditori, datorită calităţii creanţei sale. Calitatea creanţei reprezintă cauza sau faptul juridic din care s-a născut creanţa.

Exceptând privilegiul creditorului gajist care poate rezulta numai din convenţia părţilor, toate celelalte privilegii rezultă numai din lege. Reglementarea generală a privilegiilor este cuprinsă în art. 1722-1745 Cod civil. Această reglementare, în mare parte depăşită sub aspectul ordinii privilegiilor este completată de prevederi cuprinse în Codul de procedură civilă, în Codul fiscal şi în Legea nr. 99/1999 privind unele măsuri pentru accelerarea reformei economice sau în alte acte normative.

2) Clasificarea privilegiilor:

- privilegii generale care poartă asupra tuturor bunurilor debitorului;

- privilegii generale mobiliare care au ca obiect bunurile mobile ale debitorului;

- privilegii speciale mobiliare care poartă asupra unor bunuri mobile ale debitorului, anume stabilite de lege;

- privilegii speciale imobiliare care au ca obiect un anumit imobil sau anumite imobile ale debitorului.

Distincţia între privilegiile mobiliare şi cele imobiliare prezintă importanţă întrucât primele conferă creditorului privilegiat numai dreptul de preferinţă, în timp ce privilegiile imobiliare conferă crditorului atât dreptul de preferinţă, cât şi pe cel de urmărire. Pe de altă parte, privilegiile generale sunt simple drepturi personale de preferinţă (cauze de preferinţă la urmărirea silită), în timp ce privilegiile speciale (mai ales cele imobiliare) sunt adevărate drepturi reale recunoscute creditorului prin lege. Pe de altă parte, privilegiile generale se conservă fără nici o formalitate, în timp ce pentru opozabilitatea privilegiilor speciale trebuie îndeplinite cerinţele de publicitate prevăzute de lege.

3) Efectele comune ale privilegiilor. Efectul principal al oricărui privilegiu constă în dreptul de preferinţă al creditorului privilegiat, ceea ce presupune dreptul său de a-i fi satisfăcută creanţa privilegiată cu prioritate faţă de ceilalţi creditori. In urma vânzării silite a bunului asupra căruia există privilegiul, creanţa creditorului privilegiat va fi plătită cu preferinţă din preţul încasat. După plata integrală a acesteia, vor putea fi plătiţi şi ceilalţi creditori. Dreptul de urmărire este conferit doar de anumite privilegii (privilegiile imobiliare şi unele privilegii mobiliare speciale).

4) Privilegiile generale reglementate de Codul civil:

A. Privilegii generale asupra tuturor bunurilor mobile şi imobile:

a. privilegiul tezaurului public (art. 1725 Cod civil). Sunt însoţite de acest privilegiu creanţele statului provenind din impozite, taxe, amenzi. Ordinea de preferinţă a creditorilor, atunci când unul dintre creditori este statul este reglementată amănunţit de Codul fiscal şi de Codul de procedură fiscală;

b. privilegiul cheltuielilor de judecată (art. 1727 Cod civil). Acel creditor care a făcut cheltuieli de judecată pentru a conserva sau lichida averea debitorului, are recunoscut un privilegiu asupra tuturor bunurilor debitorului. Acest privilegiu nu poate fi opus acelor creditori cărora acţiunile pentru care s-au făcut cheltuielile nu le-au adus nici un folos.

B. Privilegii generale asupra bunurilor mobile:

a. privilegiul cheltuielilor de judecată făcute în interesul comun al creditorilor (enumerat de art. 1729 Cod civil). Se consideră că, dată fiind identitatea acestui privilegiu cu a celui prevăzut de art. 1727 Cod civil, regelementarea constituie o inadvertenţă evidentă;

b. privilegiul cheltuielilor de înmormântare a debitorului;

c. privilegiul cheltuielilor ultimei boli care a cauzat decesul debitorului, făcute timp de un an înainte de moartea acestuia;

d. privilegiul privind drepturile băneşti ale salariaţilor;

e. privilegiul obiecteleor de subzistenţă date debitorului şi familiei sale în curs de şase luni.

Conform art. 1729 Cod civil, aceste privilegii se extind şi asupra bunurilor imobile ale debitorului dacă şi în măsura în care valoarea acestora nu a fost absorbită de realizarea creanţelor creditorilor ipotecari şi a celor cu privilegii imobiliare speciale.

5) Privilegiile speciale mobiliare care poartă aupra unui anumit bun mobil sau asupra unor bunuri mobile determinate ale debitorului. Fac parte din această categorie:

A. Privilegii speciale mobiliare întemeiate pe ideea de gaj:

a. privilegiul chiriilor şi arenzilor (art. 1730 pct.1 Cod civil). Acest privilegiu conferă proprietarul bunului închiriat sau arendat un adevărat drept de gaj asupra bunurilor mobile ale chiriaşului aflate în imobilul închiriat sau asupra întregii recolte a anului în curs şi a tot ce serveşte la exploatarea terenului arendat, pentru plata chiriilor, arenzilor, anumitor cheltuieli de reparaţii locative şi, în general, pentru tot ce priveşte executarea contractului. Acest privilegiu este un adevărat drept real care conferă creditorului atributul de urmărire. El poate revendica de la terţi, bunurile mobile asupra cărora poartă privilegiul, în termen de 15 zile în cazul locaţiunii şi de 40 de zile în cazul arendei;

b. privilegiul hangiului (art. 1730 pct. 1 Cod civil). Acest privilegiu conferă hangiului sau hotelierului dreptul prioritar de a-şi recupera valoarea prestaţiilor asigurate clienţilor săi din preţul bagajelor aduse în camera pe care o ocupă şi chiar a automobilului;

c. privilegiul cărăuşului (art. 1730 pct. 7 Cod civil). Privilegiul conferă transportatorului dreptul de preferinţă şi urmărire asupra bunului transportat, pentru preţul şi cheltuielile transportului. El este recunoscut numai atât timp cât bunul se află în detenţia transportatorului şi termen de 24 de ore de la predarea acestuia către destinatar, cu condiţia ca acesta să nu-l fi înstrăinat unui terţ.

B. Privilegiile speciale mobiliare care se întemeiază pe ideea sporirii patrimoniului sau îmbogăţirii debitorului:

a. privilegiul vânzătorului unui bun mobil al cărui preţ nu a fost plătit de către cumpărător (art. 1730 pct. 5 Cod civil) care poartă asupra bunului vândut şi care se poate exercita numai cât timp bunul se află în proprietatea cumpărătorului;

b. privilegiul cheltuielilor făcute cu conservarea bunului mobil al debitorului (art. 1730 pct. 4 Cod civil), care garantează cheltuielile necesare şi utile făcute de căre creditor;

c. privilegiul arendaşului pentru plata sumelor datorate pentru seminţe, cheltuiala recoltei anului curent şi pentr instrumentele de exploatare agricolă (art. 1730 pct. 2 Cod civil).

In cazul concursului între privilegiile mobiliare speciale, se va ţine seama de ordinea de preferinţă prevăzută de Codul civil (art. 1732, 1733 Cod civil): privilegiul cheltuielilor de conservare, privilegiul hangiului şi cărăuşului, privilegiul locatorului, privilegiul vânzătorului neplătit, cu excpeţiile prevăzute de textele legale. Privilegiile speciale mobiliare au prioritate faţă de privilegiile generale cu excepţia privilegiului cheltuielilor de judecată şi a celor de înmormântare care au prioritate absolută (art. 1731, 1735, 1736 Cod civil).

6) Privilegiile speciale imobiliare au ca obiect bunuri imobile determinate şi se aseamănă cu ipotecile întrucât conferă creditorului toate atributele specifice acestora. Se deosebesc însă prin aceea că sunt reglementate expres în considerarea calităţii creanţei, iar rangul lor se stabileşte fără a se ţine seama de data înscrierii în registrele de publicitate imobiliară, fiind legată doar de calitatea creanţei. Fac parte din această categorie:

a. privilegiul vânzătorului imobilului (art. 1737 pct. 1 Cod civil) care are ca obiect imobilul vândut, până la plata integrală a preţului. In cazul unor vânzări succesive fără plata integrală a preţului, primul vânzător este preferat celui de al doilea iar acesta celui de al treilea şi aşa mai departe. Pentru conservarea sa este necesară înscrierea în cartea funciară.

b. Privilegiul copărtaşilor (art. 1737 pct. 3 Cod civil) care are ca obiect imobilele cuprinse în masa succesorală şi este menit să garanteze plata eventualelor despăgubiri pentru evicţiunea unui copărtaş sau plata sultei. Pentru conservarea sa este necesară înscrierea în cartea funciară în termen de 60 de zile de la naşterea sa;

c. Privilegiul arhitecţilor, constructorilor şi lucrătorilor (art. 1737 pct. 4 Cod civil) care garantează datoria clientului pentru construirea imobilului sau pentru repararea acestuia şi are ca obiect chiar imobilul construit sau reparat. Privilegiul există numai în situaţia în care creditorul a contractat direct cu proprietarul bunului construit sau reparat. Privilegiul se conservă prin înscrierea sa în cartea funciară;

d. Privilegiul rezultat din separaţia de patrimonii (art. 1743 Cod civil). Persoanele care beneficiază de acest privilegiu sunt creditorii moştenirii, legatarii cu titlu particular şi moştenitorii universali sau cu titlu universal care au acceptat moştenirea sub beneficiu de inventar. Ei pot cere separaţia patrimoniului succesoral cu cel al moştenitorilor care au acceptat pur şi simplu moştenirea pentru a evita concursul celorlalţi creditori ai moştenitorului. In cazul în care invocă acest drept, ei beneficiază de un privilegiu asupra imobilelor cuprinse în masa succesorală. Pentru primele categorii de titulari este necesară înscrierea privilegiului în cartea funciară, iar pentru ultima categorie conservarea privilegiului sse poate face şi fără înscrierea în cartea funciară deoarece opozabilitatea acceptării sub beneficiu de inventar se realizează prin înscrierea declaraţiei în registrele de evidenţă succesorală.

In caz de concurs între privilegiile speciale imobiliare şi ipoteci, art. 1722 Cod civil prevede că vor avea prioritate privilegiile speciale imobiliare, cu condiţia înscrierii lor înregistrele de publicitat în termenul prevăzut de lege pentru conservarea lor.

7) Modificarea ordinii privilegiilor. Reglementarea din Codul civil referitoare la ordinea privilegiilor în caz de concurs este astăzi în mare parte desuetă sau modificată de diverse texte legale care au stabilit reguli speciale de prefrinţă care implică şi ordinea privilegiilor. Intre aceste acte normative trebuie menţionate: Legea nr. 99/1999 (titlul VI, capitolul 3), Codul fiscal şi Codul de procedură fiscală, Codul de procedură civilă. Dreptul comun în materie îl constituie în momentul de faţă ordinea de preferinţa a creanţelor reglementată de Codul de procedură civilă (art. 563):

a. creanţele reprezentănd cheltuieli de judecată, pentru măsuri de asigurare sau de executare silită, pentru conservarea bunurilor al căror preţ se distribuie şi pentru orice alte cheltuieli făcute în interesul comun al creditorilor;

b. creanţele reprezentând salarii şi alte datorii asimilate acestora, pensiile, sumele cuvenite şomerilor potrivit legii, ajutoarele pentru îngrijirea şi întreţinerea copiilor, pentru incapacitate temporară de muncă, ajutoare de deces, acordate în cadrul asigurărilor sociale, etc.;

c. creanţele rezultând din obligaţia de întreţinere, alocaţii pentru copii sau obligaţia de plată a unor sume periodice destinate asigurării mijloacelor de existenţă;

d. creanţele bugetare rezultate din impozite, taxe, contribuţii şi din alte sume stabilite potrivit legii, datorate bugetului de stat, bugetului asigurărilor sociale de stat, bugetelor locale şi bugetelor fondurilor speciale;

e. creanţele rezultate din împrumuturi acordate de stat;

f. creanţele reprezentând despăgubiri pentru repararea pagubelor pricinuite proprietăţii publice prin fapte ilicite;

g. creanţele rezultate din împrumuturi bancare, din livrări de produse, prestări de servicii sau executări de lucrări, precum şi din chirii sau arenzi;

h. creanţele reprezentând amenzi cuvenite bugetului de statsau bugetelor locale;

i. alte creanţe.