RASPUNDEREA PENTRU RUINA EDIFICIULUI

1) Regementare. Răspunderea pentru ruina edificiului ete reglementată de art. 1002 Cod civil. Textul instituie o răspundere specială în raport cu prevederea art. 1000 alin. 1 Cod civil, care reglementează răspunderea pentru orice lucru neînsufleţit.

2) Noţiunea de edificiu. Domeniu de aplicare. Prin edificiu se înţelege orice constructie realizată de om prin asamblarea trainică a unor materiale care, prin incorporarea lor în sau la sol ori la altă construcţie, devine în mod durabil un imobil prin natura sa. Este indiferent dacă acea construcţie depăşeşte sau nu nivelul solului.

3) Persoana răspunzătoare este exclusiv proprietarul edificiului. El răspunde chiar şi atunci când edificiul se află în stăpânirea unei alte persoane, pe temeiul unui drept real sau de creanţă (uzufruct, abitaţie, locaţiune etc.), dar şi atunci când edificiul se află în stăpânirea unui posesor care încă nu poate invoca uzucapiunea.

4) Condiţiile răspunderii sunt următoarele:

- prejudiciul,

- ruina edificiului - care trebuie să fie determinată de lipsa de întreţinere sau de un viciu de construcţie; prin ruina edificiului se înţelege dărâmarea, surparea, dezagregarea sau desprinderea şi căderea unor elemente componente ale acestora,

- raportul de cauzalitate dintre ruina edificiului şi prejudiciu.

5) Fundamentarea răspunderii conservă aceleaşi discuţii şi soluţii cu cele legate dw răspunderea pentru lucruri în general.

6) Efecte. Proprietarul edificiului este obligat să repare prejudiciul cauzat victimei. Dacă ruina se datorează culpei altei persoane, după plata despăgubirilor, proprietarul le poate recupera printr-o acţiune în regres îndrepată împotriva: uzufructuarului, antreprenorului, vânzătorului etc.