RASPUNDEREA PENTRU PREJUDICIILE CAUZATE DE ELEVII SAU UCENICII, DUPA

CAZ, CE SE AFLA SUB SUPRAVEGHEREA LOR

1. CONSIDERATII GENERALE

1) Reglementare. Răspunderea institutorilor şi artizanilor este o răspundere indirectă pentru fapta altei persoane, reglementată expres de art. 1000 alin. 4 Cod civil.

2) Domeniul de aplicare:

A. Persoanele răspunzătoare: răspunderea institutorilor şi artizanilor se angajează în calitate de persoane fizice, fiind exclusă angajarea răspunderii persoanei juridice – unitate şcolară, minister de resort, stat, societate comercială etc.

Prin institutori se înţeleg: cadrele universitare din învăţământul preşcolar, învătătorii, profesorii din învătământul gimnazial, liceal şi profesional, pedagogii şi cei care supraveghează pe elevi în tabere şcolare ori colonii de vacanţă, indiferent că este vorba de învătământ de stat sau privat şi indiferent de gradul lor didactic. Termenul de institutor nu se referă şi la cadrele didactice din învătământul superior, public sau privat şi nici la personalul care conduce şi îndrumă activitatea în cantinele şi căminele studenţeşti.

Prin artizani se înţeleg meseriaşiii care au obliaţia să înveţe pe un ucenic o artă sau o meserie. Răspunderea revine meseriaşului particular precum şi meseriaşilor care, fiind salariaţii unei persoane jurdice, au sarcina pregătirii ucenicilor. Nu răspund pe acest temei persoanele juridice în cadrul cărora meseriaşul are obligaţia de a asigura pregătirea ucenicilor.

B. Calitatea de elev o au tinerii care învaţă într-o unitate şcolară publică sau privată, în învăţământul preuniversitar. Sunt ucenici cei care învaţă o meserie sub îndrumarea şi instrucţia unui meseriaş.

3) Fundamentarea răspunderii. Intreaga literatură de specialitate şi jurisprudenţa consideră că art. 1000 alin. 4 coroborat cu art. 1000 alin. 5 din Codul civil instituie două prezumţii relative:

- prezumţia de culpă a institutorului sau artizanului în neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare a obligatiei de supraveghere;

- prezumţia existenţei raportului de cauzalitate între lipsa de supraveghere sau supravegherea defectuoasă şi fapta ilicită comisă de către elev sau ucenic.

Fiind vorba de prezumţii relative, institutorul sau artizanul le poate înlătura făcând proba contrară.

2. CONDITIILE RASPUNDERII

1) Condiţii generale. Pentru angajarea răspunderii prevăzute de art. 1000 alin. 4 Cod civil, este necesar ca victima să facă dovada prejudiciului, faptei ilicite a elevului sau ucenicului şi a raportului de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu. Nu este necesară proba culpei elevului sau ucenicului.

2) Condiţii speciale:

- elevul sau ucenicul trebuie să fie minor, adică să nu fi împlinit vârsta de 18 ani; când acesta a devenit major, nu mai poate fi vorba de angajarea răspunderii institutorilor şi artizanilor;

- fapta ilicită să fi fost săvârşită de către elev sau ucenic în intervalul de timp cât se afla sau trebuia să se afle sub supravegherea institutorilor sau artizanilor; nu se va angaja această răspundere dacă elevul sau ucenicul comite fapta ilicită sustrăgându-se de sub supravegherea institutorilor şi artizanilor; va fi angajată răspunderea în acele situaţii în care institutorii sau artizanii trebuiau să exercite supravegherea şi nu şi-au îndeplinit această oblgaţie lipsind de la ore;

- elevul sau ucenicul să fi cauzat prejudiciul unei terţe persoane; dacă prejudiciul a fost cauzat chiar ucenicului sau elevului, este exclusă angajarea răspunderii pe acest temei juridic, putând fi însă vorba de angajarea răspunderii pentru fapta proprie.

3. EFECTELE RASPUNDERII. CORELATIA RASPUNDERII CADRELOR DIDACTICE SAU A MESERIASULUI CU RASPUNDEREA PARINTILOR

1) Efectele răspunderii. Dacă sunt întrunite condiţiile art. 1000 alin. 4 Cod civil, victima poate să cheme în judecată pe institutor sau artizan. Dacă pe lângă aceste condiţii sunt întrunite şi cele ale răspunderii pentru fapta proprie a elevului sau ucenicului prevăzute de art. 998-999 Cod civil, atunci, alături de institutor sau artizan, victima poate să cheme în judecată şi pe elev sau ucenic sau să-şi îndrepte acţiunea doar împotriva celui din urmă. In sfârşit, obligaţia de reparare a prejudiciului de către institutori/artizani şi elevi/ucenici, are caracter de obligaţie in solidum, permiţând regresul primei categorii de persoane răspunzătoare faţă de cea de a doua categorie, în cazul plăţii integrale a despăgubirilor.

2) Corelaţia răspunderii cadrelor didactice sau a meseriaşului cu răspunderea părinţilor. In literatura de specialitate au fost formulate mai multe opinii:

A. Opinia potrivit căreia cele două răspunderi se exclud una pe cealaltă. Răspunderea institutorilor şi artizanilo este în această concepţie o răspundere specială. Caracterul ei special exclude angajarea răspunderii părinţilor. In schimb, cadrul didactic sau meseriaşul care a acordat

reparaţia victimei poate introduce o acţiune în regres faţă de părinţi sau alte persoane răspunzătoare care exercită drepturile şi îndatoririle părinteşti, dacă va dovedi că tarele din educaţia sa reprezintă cauza faptei ilicite.

B. Opinia potrivit căreia cele două răspunderi pot fi angajate simultan şi concurent. In măsura în care săvârşirea faptei ilicite a copilului se datorează atât lipsei de supraveghere din partea meseriaşului, cât şi tarelor din educaţia minorului imputabile părinţilor, este admisibilă antrenarea concurentă a celor două răspunderi. Părinţii răspund pro rata pentru tarele din educaţia minorului, iar institutorii şi artizanii pro rata pentru culpa în supraveghere.

C. Opinia conform căreia răspunderea părinţilor este generală şi subsidiară în raport cu răspunderea institutorilor şi artizanilor. Raspunderea părinţilor are un caracter general şi subsidiar iar cea a institutorilor şi artizanilor un caracter special. Răspunderea specială înlătură în totalitate răspunderea generală atunci când sunt întrunite condiţiile angajării ei. Totodată, angajarea răspunderii institutorului sau artizanului exclude acţiunea în regres împotriva părinţilor deoarece, neputând înlătura prezumţia legală de culpă instituită în sarcina sa, culpa lui în supraveghere absoarbe şi riscul carenţelor de educaţie a minorului. Această ultimă opinie se bucură în prezent de susţinere în literatura de specialitate şi parţial şi în jurisprudenţă.