OBIECTUL SPECIFIC AL CONTRACTULUI DE

TRANSPORT MARITIM ÎN VARIANTA EXPLOATĂRII

NAVEI "NUDE"   NEARMATE

(CHARTER BY DEMISE)

Contractul de  navlosire privind „nava  nudă" este un  act obiectiv de comerţ, astfel că de regulă este reglementat de normele dreptului comercial sau de norme speciale privind comerţul maritim Este cunoscut şi sub denumirea de „contract de remitere a gestiunii".

Terminologia comercială engleză deosebeşte „charter by demise" de „bare boat charter" în sensul că în prima formă de contract proprietarul poate numi pe comandant, în timp ce în a doua acest lucru nu este admisibil, comandantul putând fi numit numai de chiriaş.

Prin acest contract nava este trecută pentru o perioadă de timp determinat în posesia chiriaşului denumit „navlositor-chiriaş" (charterer by demise) sau mai simplu şi mai frecvent „navlositor", întocmai ca şi celelalte contracte de navlosire. Ca regulă generală nava se predă „nearmată", fără comandant şi echipaj, fără combustibil şi materiale de întreţinere sau provizii. Părţile pot însă dispune şi altfel.

Navlositorul devine „armator-navlositor", are atât gestiunea comercială, cât şi cea nautică a navei, comandantul este prepusul navlositorului şi, împreună cu echipajul, este la ordinul şi execută dispoziţiile navlositorului, care exercită prerogativele proprietarului în ceea ce priveşte exploatarea navei şi transporturile pe mare. La predare, nava trebuie să corespundă scopului pentru care a fost închiriată. Menţinerea navei în bună stare de navigabilitate pe toată durata contractului priveşte pe chiriaş.

Deosebirea fundamentală faţă de „time charter" constă în aceea că în contractul „by demise" armatorul abandonează gestiunea nautică a navei, dar o conservă însă în contractul „pe timp".

La un contract „by demise" considerat ca o eliberare de răspundere, proprietarul se bucură de avantajele acordate de reglementările în materie comercială.

Astfel, când proprietarul unei nave este obligat prin dispoziţii legale la plata anumitor taxe, în lipsa unor dispoziţii exprese din charter party, chiriaşul va fi obligat la plata acestora.

In prezent se remarcă tendinţa instanţelor de a nu interpreta un contract „charter by demise" ca o categorică şi totală eliberare a proprietarului prin faptul închirierii navei „by demise".

Majoritatea speţelor de închiriere „by demise" în care s-au dat soluţii ce conferă o înlăturare totală a răspunderii sunt vechi, iar autoritatea acestor jurisprudenţe a fost zdruncinată prin hotărâri recente, în contractul "by demise", unde, spre deosebire de "bare boat charter" proprietarul poate numi pe comandant, unele tribunale au condamnat pe armator pentru predare frauduloasă a mărfii de către comandantul numit de proprietar.

Remuneraţia cuvenită proprietarului este o "chirie" calculată pe unitate de timp: zi, săptămână, lună. In limbajul marinăresc curent "chiria este denumită "navlu".

Natura juridică a contractului "by demise" implică cedarea, de către proprietar către chiriaş, a dreptului de a dispune cum doreşte de folosirea şi administrarea navei, acesta din urmă având şi dreptul de a numi comandantul şi de alege echipajul. Cedând întreaga gestiune a navei, singurul drept al proprietarului este acela de a încasa navlul şi de a primi nava la expirarea contractului

Principalele rezultate ce decurg din interpretarea unui "charter by demise" ca un contract care eliberează de răspundere pe proprietarul navei, sunt următoarele²:

a.    Proprietarul, fiind lipsit de posesia navei, nu se mai bucură de dreptul de retenţie prevăzut de dreptul civil pentru chiria ce i se datorează şi, în nici un caz, nu
poate popri marfa prin aplicarea "dreptului de retenţie şi  privilegiu"  decât  dacă aceasta  este  proprietatea navlositorului-chiriaş".

b.    Vânzătorul care  nu  şi-ar  fi  încasat  contravaloarea mărfii cumpărată de navlositor nu va putea face o "poprire   a   mărfii   în   cursul   călătoriei",   deoarece
comandantul, în calitatea sa de agent şi prepus al navlositorului - chiriaş, a luat-o în numele acestuia: poprirea se poate face numai atunci când conosamentul a fost  eliberat pe numele altui încărcător sau la ordinul altei persoane decât navlositoru! şi cu condiţia ca această persoană să nu fi intrat în posesia mărfii.

                c. Proprietarul nu are nici o obligaţie şi nu poartă nici o răspundere faţăd e încărcători sau   

                    terţi care au interese în mărfurile transportate ori prestează diverse servicii navei, chiar

                    dacă nu au cunoştinţă de contract, după cum nu răspunde nici de actele sau omisiunile

                    comandantului şi ale echipajului,

                d Conosamentul semnat de comandant este un contract cu navlositorul-chiriaş, nu cu      

                    proprietarul.

                  e. Navlositorul chiriaş, în baza unui contract "by demise", este "armator" sau mai exact

                    "arrnator-navlositor" şi "cărăuş", în sensul legii.

               f Dacă o navă închiriată prin contract "by demise" câştigă o recompensă de salvare,

                    aceasta revine navlositorului-chiriaş, nu proprietarului navei.

                 g. Salariile şi întreţinerea echipajului, combustibilul, materialele de întreţinere şi

                     proviziile, taxele portuare şi onorariile agenţilor, toate sunt în sarcina navl o          

                        sitorului-chiriaş.