|
CARACTERELE JURIDICE ALE CONTRACTULUI DE NAVLOSIRE CHÂRTERPARTY Din definiţia dată contractului de navlosire tip charter-party se desprind următoarele caractere juridice ale acestuia: l Contractul de navlosire este un contract principal, autonom, de sine stătător, nu depinde de alte contracte; 2. Este un contract consensual, fiind valabil prin simplul acord de voinţă al părţilor, valabilitatea lui nefund condiţionată nici de predarea mărfurilor sau a navei, nici de vreo formă prestabilită de lege; 3. Este un contract bilateral, ambele părţi având drepturi şi obligaţii corelative: la voyage-charter şi time charter, armatorul se obligă să transporte mărfurile navlositorului şi are dreptul să pretindă navlul, iar navlositorul se obligă să plătească navlul dar, are dreptul să pretindă de Ia armator efectuarea transportului mărfurilor pe mare. La demise-charter, proprietarul sau armatorul are dreptul la plata chiriei iar navlositorul la posesia navei; 4. Este un contract cu titlu oneros pentru că fiecare dintre părţi urmăreşte o contraprestaţie, un folos: armatorul urmăreşte plata navlului, iar navlositorul efectuarea transportului pe mare, Ia voyage charter şi la time charter iar la demise charter proprietarul urmăreşte plata chiriei, iar navlositorul posesia navei pe o perioadă de timp; 5. Este un contract comutativ pentru că din momentul încheierii contractului părţile cunosc întinderea drepturilor şi obligaţilor lor care depind numai de executarea sau neexecutarea obligaţiilor lor si nu de un alt eveniment ca în cazul contractelor aleatorii; 6. Poate fi cu executare imediată în cazul contractului single charter sau cu executare succesivă în cazul contractelor time charter, round tripe charter şi consecutive charter când contractul se execută prin mai multe acţiuni repetate de transport; 7. este un contract numit fiind prevăzut de articolele 557-564 din Codul Comercial Român sub denumirea de contractul de închiriere de nave.38 8. Ca regulă, este un contract de adeziune pentru că apare de obicei ca înscris în forma tipizată iar părţile nu au timpul şi nici practica nu permite a se discuta fiecare clauză în parte; 9. Poate fi un contract economic când operează în traficul comercial în care cel puţin un partener este o societate cu capital de stat şi de drept comun când operează în trafic comercial între societăţi comerciale cu capital privat; 10. Este un contract creator de raporturi de obligaţii dând naştere la drepturi de creanţă şi produce efecte relative numai între părţile contractante; 11. Este un contract simplu pentru că în compunerea Iui nu intră şi alte contracte.
|